În sala principală a expoziției dedicate lucrărilor baronului Löwendal de la Muzeul Colecțiilor de Artă a avut loc, în cadrul întâlnirilor FNT 2017, conferința susținută de celebrul timișorean Ioan Holender, ce a deținut timp de 19 ani funcția de director al Operei de Stat din Viena. El însuși cântăreț de operă (bariton), Holdender a condus celebra operă vieneză pentru cea mai îndelungată perioadă din istoria acestei instituții prestigioase.
2 noiembrie 2017, Stiri
„Personalitatea lui Ioan Holender a însemnat foarte mult pentru România și prin toți anii în care a fost directorul Festivalului «George Enescu», prin amploarea și complexitatea pe care a luat-o festivalul. Într-un fel m-am inspirat din asta și în Festivalul Național de Teatru, am încercat să creez și aici o anvergură culturală similară cu cea creată de Ioan Holender în «Festivalul Enescu»” a spus Marina Constantinescu în introducerea conferinței.
Opera este astăzi cel mai complex tip de spectacol, din toate punctele de vedere, chiar mai mult decât spectacolul de teatru, cu care împărtășește, totuși, multe elemente comune. Marina Constantinescu l-a provocat pe Ioan Holender să vorbească despre mutarea de accent petrecută în spectacolul de operă, de la dirijor și solist către regizor, astăzi vorbindu-se foarte mult despre ”cine a pus în scenă” o anumită montare a unei opere. Ioan Holender a captivat publicul prezent cu povești savuroase despre operă, interpreți și regizori, istorii de culise și pățanii mai mult sau mai puțin cunoscute din universul fascinant al spectacolului de operă. Maestrul a discutat și câteva elemente relevante despre viziunea sa asupra regiei de operă.
– Până prin anii 1910-12, numele regizorului de operă nici măcar nu era scris. Astăzi, regia a ajuns factorul primordial în teatrul dramatic și în cel muzical (opera).
– Teatrele muzicale de la începutul operei, în epoca barocă, erau locuri unde era mai important să fii văzut de societate decât ceea ce vedeai pe scenă. Totuși, un rol esențial îl aveau pictorii-scenografi care pictau decorurile – care, deseori, la deschiderea cortinei, erau ele însele aplaudate de către public.
– La sfârșitul secolului XIX, elvețianul Adolphe Appia a revoluționat montarea de operă prin încercarea de a înlocui decorul cu jocuri de lumini, umbre și întuneric, conceptul de bază fiind că solistul nu are nevoie de un decor cu o pădure pictată pentru a crea pe scenă senzația prezenței într-o pădure, în acest scop singurul ajutor necesar este un joc de lumină și umbră, fără decoruri. Același lucru l-a încercat și un regizor la Opera din Viena în vremea directoratului lui Ioan Holender. Propunerea sa a stârnit destule nemulțumiri printre soliști, care s-au arătat nemulțumiți de regia care elimina practic decorurile cu care erau obișnuiți pe scenă.
– Uneori, unii cântăreții de operă au avut voci atât de frumoase și o interpretare dramatică atât de puternică, încât numai vocea și prezența lor pe scenă erau suficiente pentru ca publicul să fie captivat, nu mai era nevoie de niciun artificiu regizoral sau chiar de decor. Maria Callas a fost un astfel de exemplu, nu doar o voce frumoasă ci și un mare talent interpretativ. O ”urmașă” a ei în zilele noastre, Anna Netrebko (angajată la început și de Ioan Holender la Viena) intra ”ca o bombă” pe scenă, impunând cu prezența și atitudinea ei scenică.
– Astăzi, decorurile nu mai poartă accentul principal în operă și pentru că se dorește ca fantezia publicului să fie activată, publicul să gândească ceea ce vede și să poată interpreta cât mai personal ceea ce urmărește.
– Regia rămâne, totuși, indispensabilă spectacolului de operă, alături de conducerea muzicală și de interpreți. Nu concepția regizorală este neapărat decisivă, ci calitatea totală a montării poate fi atinsă prin numeroase mijloace. Complexitatea spectacolului de operă este enormă, cea mai mare dintre toate tipurile de spectacol. În acest context, a găsi o formulă de montare de operă care să placă tuturor nu este posibil, și poate nici un lucru important. Ceea ce place astăzi, poate, nu va plăcea mâine.
O prezență mereu savuroasă, cu o mulțime de povești interesante, antrenante și spumoase, cu o experiență incontestabilă și care impune respect, Ioan Holender a stimulat cu siguranță interestul celor prezenți la conferință și față de acest ”cel mai complex spectacol din lume”, spectacolul de operă.
Click pe imagine pentru mai multe fotografii de la conferința susținută de Ioan Holender în cadrul FNT 2017.
