class="">Doi artiști din lumi diferite, dar cu o creație comună, care a fascinat publicul

Doi artiști din lumi diferite, dar cu o creație comună, care a fascinat publicul

Prezentarea în deschiderea Festivalului Național de Teatru a spectacolului „Hamlet / Collage”, o cu totul altfel de montare față de ce suntem obișnuiți aici, pentru care doi artiști implicați și-au unit talentul, intelectul, imaginația, perfecțiunea ce îi caracterizează, este dovada marii responsabilități asumate de către organizatorii evenimentului față de lumea teatrului, față de publicul din România.

22 octombrie 2017,  Stiri

Acești doi artiști, care trăiesc pe continente diferite – aflați la o distanță de circa 7.000 de kilometri, Robert Lepage și Evgeny Mironov, creând spectacolul lor cu patru ani în urmă, s-au revăzut, cu prilejul FNT, la București. S-au bucurat de primirea excepțională din partea gazdelor, a publicului, care a umplut Sala Mare a Naționalului.

A doua zi, în foaierul Tapiserii a TNB a avut loc conferința „În dialog cu Robert Lepage și Evgeny Mironov”, întâlnire moderată de criticul Marina Constantinescu, director artistic și selecționer FNT, la care cei prezenți au putut afla cum au lucrat acești doi artiști – când la Québec, când la Moscova – la „Hamlet / Collage”; ce se ascunde sub cubul în care viețuiesc personajele din marea piesă a dramaturgului englez și cărora le dă viață un singur actor.

După un moment de reculegere păstrat în memoria actriței Olga Tudorache, cea plecată pe alt Tărâm, Marina Constantinescu a ținut să le spună celor doi că au fost așteptați foarte tare la București – Lepage venind pentru prima dată în România. „Aseară am asistat la un spectacol ieșit din tipare… Ne-ati făcut o mare bucurie și evident o mare onoare și cred că am reușit să organizăm aici acest spectacol, în prezența dumneavoastră, așa cum trebuie, adică perfect”, a spus directorul FNT, care a adăugat că după întâlnirea cu Evgeny Mironov a înțeles că el și-ar dori ca „Hamlet / Collage” să ajungă la București, știind că aici există un public fin cunoscător, foarte bine informat, cu spirit critic. Totodată, ea a mulțumit și tehnicienilor – „o echipă formidabilă de profesioniști”.

Ambii artiști s-au declarat fericiți de frumoasa întâmplare teatrală…

În opinia lui Lepage, piesa lui Shakespeare „Hamlet” este o capodoperă, iar particularitatea cea mai însemnată a acesteia o reprezintă monoloagele de tot felul – ceva ce „șochează”. „În «Hamlet» nu avem numai discursul profund, ci și discursul de suprafață și trebuie găsit echilibrul. De aceea pentru mine piesa este o adevărată capodoperă”, a spus Robert Lepage. El a exemplificat cu diverse momente prin care acest text shakespearian îi pune pe regizori în fața provocărilor, de a face ceva profund și în același timp ceva poetic, ludic – lucru foarte important, după cum s-a exprimat. Regizorul canadian a vorbit și despre „ideea jocului”, care începe să dispară din teatru. „Sunt interesat de actori care știu să joace și să se joace. Cred că Shakespeare invocă această idee – actorul trebuie să fie profund și să joace”, a spus el, remarcând faptul că teatrul e o bijuterie, e un diamant străpuns de lumină, diamant care are mai multe fațete și ale cărui fascicule se reflectă în tot ce e legat de el. În continuarea acestei idei, artistul a adăugat: „Teatrul e compus din mai multe elemente și evoluează în funcție de contactul cu celelalte arte. Atunci când lucrez un spectacol de operă sau un spectacol la Circ du Soleil văd ce înseamnă teatrul în raport cu celelalte arte”.

Lepage a amintit despre întâlnirea cu Mironov. „… Ne-am întâlnit la Moscova, eu am câștigat un premiu acolo, iar el mi l-a înmânat. Am spus că o să lucrăm împreună într-o zi. Și am decis să colaborăm. M-am gândit că lui nu poți să-i dai un simplu rol. Mă întrebam de ce el era interesat de teatrul meu, căci așa mi-a spus. Veneam din tradiții de teatru diferite. Evgeny venea din tradiția stanislavskiană, iar eu din cu totul altă lume. I-am spus de la început că nu voi putea fi un regizor asemănător celor cu care el era obișnuit. Nu am vrut să îl orientez într-o anume direcție, ci am vrut să îl eliberez, încât să își găsească în acest teren de joc libertatea de creație. Asta i-am spus, iar el mi-a răspuns că stilul meu e stanislavskian, dar nu știu eu. Și, lucrând cu el, mi-am dat seama de acest lucru. În Occident, și mă refer la America de Nord, atunci când ni se predă acest tip de teatru, metoda lui Stanislavski nu este înțeleasă, probabil că nu i se acordă o mare atenție. Cu Evgeny mi-am dat seama că e altceva. A fost o mare întâlnire între noi”, a mărturisit Robert Lepage.

Marina Constantinescu, adresându-se actorului Evgeny Mironov, a menționat că „Hamlet” este „ca o provocare de toate felurile; o provocare de a ieși dintr-o structură interioară, iar histrionul din tine a acceptat această provocare să se întâmple”. Iar Evgeny Mironov a mulțumit directorului FNT pentru invitație: „Mulțumesc că ai făcut asta pentru mine și pentru Teatrul Națiunilor din Moscova. A fost, într-adevăr, un vis împlinit să fim la București cu acest spectacol”.

Din cele povestite, reținem că atunci când Lepage i-a propus să joace toate personajele din „Hamlet”, Mironov  a fost șocat. El a mai jucat Hamlet, în spectacolul lui Peter Stein, cu niște ani în urmă, și a crezut că Lepage îi va propune un rol conform vârstei pe care o avea atunci Mironov (în prezent are 50 de ani). Dar artizanul i-a încredințat 12 personaje într-o montare care a ieșit cu adevărat miraculoasă.

„Robert se ocupă de taine, secrete, care apoi ies la suprafață. A aruncat o privire în natura actorului. Iar mie mi-a fost frică să mă deschid, la început. Am lucrat mult. Veneam în Canada la Robert, ne-am întâlnit cu shakespearologi; a fost un proces foarte îndelungat. Mă uitam la el fascinat, eram fan al lui, eram foarte fericit. Pentru mine a fost o experiență interesantă și prețuiesc acest spectacol foarte mult (…). Cubul magic pe care l-a creat Robert, lumea pe care a creat-o el îți dau posibilitatea să încerci plăcerea, a spus Mironov, referindu-se, totodată, și la un ins care poate fi închis într-o casă de nebuni, stând ghemuit într-un colț al camerei, sau la noi toți care ne putem închide în colțul nostru, fiecare scufunzându-ne în lumea fanteziei, fără nicio graniță. „Fie că azi intri în lumea lui Shakespeare, fie că mâine intri în lumea lui Dostoievski, pentru mine totul ține de un principiu creator în om, un principiu foarte puternic… Începe așa cum se termină. Stă într-un colț, după ce a dat totul oamenilor, aruncând energia din sine (…)”.

Click pe imagine pentru a vedea o galerie foto de la eveniment. Foto: Nicu Vlăsceanu