class="">Când Iisus e la plural în casa lui George Banu

[lxa_breadcrumbs]

Când Iisus e la plural în casa lui George Banu

[post_author]

[featured_img]

[gallery_stuff]

Chipul lui Iisus sălășluiește, sub diferite forme, în casa de la Paris a lui George Banu. Ar fi fost păcat să nu vorbească despre această dorință irezistibilă a sa de a achiziționa chipul lui Iisus, de darurile ce i-au fost făcute cu diverse ocazii – astfel formând „o familie de Iisuși”. Și a făcut-o printr-o carte, intitulată „Iisușii mei sau Coexistența cu arta sacră”, arătând că este „o meditație actuală despre necesitatea artei sacre ca permanentă invitație la depășire de sine”.

[post_published],  [post_category]

Volumul, însoțit de fotografii realizate de Mihaela Marin cu „Iisuși” din casa lui Banu, a apărut în acest an la „Nemira” și lansat duminică, 21 octombrie, în cadrul Festivalului Național de Teatru.

Directorul FNT, Marina Constantinescu, a remarcat, de la bun început, că este vorba de o „întâlnire de suflet, care înseamnă, de fapt, Festivalul Național de Teatru, editura Nemira, George Banu și Mihaela Marin; este ca o după-amiază în familie (…) și să parcurgem împreună o confesiune”. Ea a menționat legătura lui George Banu cu editura respectivă, unde i-au apărut mai multe cărți de teatru, cărți de suflet, cărți cu povești reale foarte frumoase în care sunt dezvăluite multe dintre valențele personale ale binecunoscutului critic și eseist. De asemenea, ea s-a referit la curajul autorului de a vorbi „despre un lucru foarte personal, care este la limita dintre artă și religie, dintre sacru și profan, dintre personal și general, într-o societate în care se fuge de genul acesta de asumare”.

„Pentru mine a fost interesantă opțiunea de a parcurge acest discurs în jurul unora dintre Iisușii lui George Banu, plecând de la imaginea cea mai puternică, cea a răstignirii, a suferinței…”, a spus Marina Constantinescu, referindu-se la colecția personală a lui George Banu.

Autorul menționa la lansare că pentru el a fost, poate, „o carte greu de făcut, deoarece pun, dincolo de aspectul autobiografic, o problemă filosofică, aceea a disocierii între arta sacră și arta religioasă”. Din acest motiv a pus alături de titlu și subtitlul „Coexistența cu arta sacră”. Banu crede că arta sacră este opusul artei religioase, explicând această opinie a sa în paginile volumului.

George Banu pune în capul acestei cărți frumoase „Motivație”, care începe așa: „Îmi e casa împestrițată de Iisuși. Unde mă întorc dau cu ochii de ei, agățați pe pereți, nemișcați pe mobile disparate, pictați pe pânze rănite de timpul scurs sau de o conservare defectuoasă. Coabitez cu Iisușii… îmi sunt parteneri tăcuți, dar și elocvenți…”.

Cuprinsul cărții include, după „Motivație”, mici capitole captivante, printre care: „Iisușii dăruiți, Iisușii achiziționați”, „Figurile lui Iisus”, „Separarea de cruce”, „Însoțitori și singurătate”, „Supliciu și mutilări”, „Fecioare cu prunc și cruce”, „Arta ca vehicul”.

Seria de fotografii cu Iisușii lui George Banu, cel care consideră că Iisus poate fi la plural, au explicații ample.

E o carte în care se vorbește despre „Arta de ajutor!”