class="">Silvana Negruțiu: „Educația sexuală este un subiect tabu în România mileniului III”

Silvana Negruțiu: „Educația sexuală este un subiect tabu în România mileniului III”

FNT 2018 prezintă spectacolul participativ pentru părinți și adolescenți „Totul e foarte normal” al Centrului de Teatru Educațional Replika. De ce e important un astfel de spectacol în contextul societății de acum și cum arată azi dialogul adolescenți-părinți, care sunt avantajele și dezavantajele internetului în educație și cât de repede se schimbă mentalitățile în România, aflăm de la actrița Silvana Negruțiu.

 

17 august 2018,  Stiri

Creat special pentru tinerii cu vârste între 11 și 15 ani, spectacolul regizat de Leta Popescu la Centrul Replika își propune să faciliteze comunicarea între generații abordând teme de interes precum identitatea sexuală, importanța educației sexuale în școli sau nevoia adolescenților de a-și comunica problemele. Fără îndoială, e nevoie de astfel de spectacole, cu atât mai mult acum, într-o eră în care se pune tot mai mult accent pe comunicare, însă oamenii vorbesc tot mai puțin. Cum apare un spectacol de acest tip? Iată cum s-a întâmplat în cazul de față! Totul e foarte normal este rezultatul uneia dintre cele trei rezidențe din cadrul programului Rezidențe Artistice la Replika din 2017. Regizoarea Leta Popescu și dramaturgul Alexa Băcanu au fost invitate, ele au propus tema și au făcut documentarea. Apoi ne-am alăturat eu, Viorel Cojanu, scenografa Gabi Albu și psihologul Carmen Anghelescu. Toți eram interesați de subiect și toți consideram necesară existența unui spectacol pe tema educației sexuale. Treptat, am început să ne concentrăm pe ideea de a le oferi o experiență părinților și adolescenților, de a-i aduce împreună, de a-i provoca, delicat, să comunice. Nu știa nimeni cum va arăta rezultatul. Spectacolul este o urmare a muncii în echipă, bine organizată de Leta”, povestește Silvana Negruțiu, pe care o vedem pe scenă alături de actorul Viorel Cojanu.

Cum a fost pentru ei întâlnirea cu adolescenții de acum? Dar cu părinții? Cum arată azi această vârstă a schimbărilor, care trece drept una dintre cele mai dificile vârste? „Sincer, încă nu îmi dau seama dacă vârsta la care încep schimbările s-a modificat, cert este că informația circulă mult mai repede, din ce în ce mai repede, este tot mai la îndemână. Întâlnirea cu adolescenții și cu părinții a fost una foarte bună. Ecourile de după spectacole sunt îmbucurătoare. Familiile sunt încântate de această experiență, sunt puse pe gânduri, sunt dornice să comunice mai mult. Doar că, din păcate, deși suntem în 2018, este destul de greu să aducem împreună părinții și copiii la spectacol. Majoritatea se sperie încă de acest subiect”, spune Silvana.

Silvana Negruțiu, în „Totul e foarte normal” (regia: Leta Popescu)

Și apoi, dacă trendurile sociale se schimbă rapid, tinerii sunt cei care resimt din plin aceste schimbări, fiind mult mai conectați la tendințele care ne guvernează felul de a trăi în mileniul III. Cât de greu să fie, ca părinte, să ții pasul cu ei și să vorbești aceeași limbă? Ce face special dialogul adolescenți-părinți de azi și cum se împacă cele două generații? „Raportându-mă strict la participanții la Totul e foarte normal, tind să spun că acest dialog arată destul de bine. Asta nu înseamnă că nu există secrete, ci că părinții înțeleg că adolescenții au nevoie de spațiul lor, iar adolescenții s-ar simți în siguranță să se adreseze părinților dacă ar avea vreo întrebare sau problemă”. O întreb pe Silvana ce consideră că s-a schimbat din acest punct de vedere față de vremea, deloc îndepărtată, când ea însăși era adolescentă. „Ceea ce cred că s-a schimbat și mă bucură mult este că există părinți care încearcă. Pe care îi preocupă real comunicarea cu adolescenții. Care nu știu cum, dar vor să afle, caută să afle, încearcă. Mi se pare important. În schimb, atâta timp cât atât de mulți oameni au rețineri sau refuză să vină la spectacol, îmi vine să zic că dialogul adolescenți-părinți nu prea există sau se oprește în diferite locuri.”

Pentru a face față provocării de a aduce împreună tinerii de azi și părinții lor, echipa și-a dorit mai mult decât un spectacol de teatru. „Provocarea mare a fost să creăm o experiență, nu un spectacol. Să găsim acel ton delicat, acea formă caldă, să creăm acel cadru intim care să invite la dialog, dar să și provoace în același timp. A fost un pariu pe care ni l-am asumat. În ceea ce mă privește, fiecare reprezentație vine cu un consum psihic și emoțional enorm, tocmai din cauza acestei deteatralizări pe care Leta, regizoarea spectacolului, și-a dorit-o. Fiind un spectacol participativ, eu fiind o persoană timidă și neavând personajul pe care să-l scot la înaintare, fiecare reprezentație este un concurs pe care îl dau eu cu mine”, recunoaște Silvana.

Și pentru că „Totul e foarte normal” aduce în prim-plan subiectul educației sexuale, profităm de ocazie și de documentarea echipei pentru a afla cum stăm la acest capitol în școlile autohtone de mileniu III. Cât de în urmă suntem? Și suntem, confirmă Silvana: „Este trist, dar suntem foarte în urmă. Există încă oameni din diferite medii care nu știu, tehnic, ce e menstruația. Ce să mai vorbim despre BTS-uri, despre înțelegerea încărcăturii emoționale pe care schimbările din corpurile noastre o aduc? Educația sexuală este un subiect tabu în România mileniului III. Cele mai multe școli refuză să predea o oră de educație sexuală. Conceptul în sine sperie. Oameni pronunță aceste cuvinte cu rușine, în șoaptă, aproape cu frică. În multe școli în care există totuși, această materie are alte denumiri”.

Dacă școala autohtonă este încă în urmă la acest capitol, salvarea poate veni, cum altfel, de pe internet. De unde mai află azi copiii despre corpul lor și care sunt avantajele și dezavantajele internetului din acest punct de vedere? Iată cum vede actrița Silvana Negruțiu lucrurile după acest spectacol. „Există și sursele clasice – filme, prieteni, colegi, mama, dar internetul este principala sursă de informare în rândul copiilor. Un avantaj ar fi că ajung la informație repede, că o pot găsi în mai multe surse, o pot compara. Dezavantajul este că pot ajunge la informații eronate, care le pot dăuna. Dar în urma acestui spectacol, am avut bucuria să constat că adolescenții sunt conștienți de riscurile internetului, iau în calcul posibilitatea ca informația să nu fie adevărată și tocmai de aceea consideră că o oră la școală, cu un om pregătit în acest sens, ar fi foarte necesară și utilă.” În concluzie, internetul ajută, dar nu poate lua locul școlii în această privință și nimeni nu-și dorește asta.

Un spectacol în care există participare directă a publicului nu e ca orice spectacol, nici pentru actor, nici pentru spectator. Care sunt principalele dificultăți pentru cel de pe scenă și care sunt principalele beneficii pentru cel din sală? Pentru Silvana, este un test cu ea însăși în care își împinge limitele cu fiecare reprezentație. „Dincolo de acest test, am observat că atunci când ai dialog direct cu publicul, nu mai zic, pe o temă ca asta, simți că responsabilitatea ta, ca artist, crește considerabil. Ești între niște oameni pe care îi provoci să comunice sincer, pe teme delicate și personale, iar fără participarea lor, spectacolul nu poate continua. Pare o poziție cam ingrată. Și atunci nu am cum să nu fiu deschisă și eu, nu am cum să nu fiu sinceră, nu am cum să nu fiu vulnerabilă. Publicul, prin participarea activă, transformă spectacolul într-o experiență personală, devine descoperirea lui cu el, cu familia, certificarea a ceva ce știa, sau, dimpotrivă, află ceva ce nu știa. Pleacă de la un spectacol din care chiar a făcut parte. Am tot spus și o voi spune probabil de fiecare dată: mi-ar fi plăcut să existe acest spectacol când eram adolescentă.”

„Totul e foarte normal”, la Centrul Replika din București

I s-a întâmplat să afle de la un spectator care a văzut „Totul e foarte normal” o poveste care să-i fi rămas în minte? Nu, căci oamenii nu mai zăbovesc după reprezentații, dar rămân mesajele de mulțumire. „În general, nu prea am avut dicuții cu spectatorii după acest spectacol. De altfel, mulți nu mai zăbovesc acolo la final. Unii ne mulțumesc frumos, unii mai dau sugestii, dar cei mai mulți par că se grăbesc undeva. Oamenii nu prea se confesează”, spune Silvana. „Așa că nu am în minte vreo poveste de la un spectator, dar pot să vorbesc despre un mesaj pe care l-am primit de la o mamă, care spunea că voia să ne mulțumească, dar că nu a știut cum s-o facă sau dacă e potrivit să facă asta la un spectacol care a făcut-o să se bucure, să îi fie rușine, să se întristeze, să ia niște hotărâri sau să renunțe la unele; și cel mai important – acest spectacol i-a dat speranță și a scos presiunea aceea grea pe care cuvântul comunicare o punea până atunci pe ea. Că spectacolul i-a dat poftă să vorbească și că abia aștepta să ajungă cu fiul ei acasă, să povestească. Ce aș putea să îmi doresc mai mult?”

Când un spectacol de teatru poate da încredere și poate schimba întrucâtva o viață de om, e necesar să fie văzut de cât mai mulți. În cazul de față, te gândești la copiii din provincie și la părinții lor, din orașe mici în care nici teatrul, nici educația sexuală nu ajung ușor. Așa că, înainte de a încheia, am întrebat-o pe Silvana dacă se plănuiesc să ducă „Totul e foarte normal” și în țară. „Sigur că ne-am dori să se joace în cât mai multe locuri. În noiembrie vom fi la Sibiu, de pildă. Încă nu am gândit un turneu, spectacolul e destul de proaspăt și fiind pentru părinți și adolescenți e destul de dificil să îi aduci împreună la teatru, chiar și la Replika. Nu îmi dau seama cum va fi în alte orașe din țară. Dar, sigur, vom încerca să îl ducem în cât mai multe locuri”, spune actrița.

Și, pentru că acest spectacol este și despre generații, mentalități și prejudecăți, cât de repede se schimbă mentalitățile în România și cum ajută arta, teatrul? Cum vede actrița Silvana Negruțiu România de mâine, când adolescenții de azi vor fi adulți? „Acum n-o să spun nimic nou sau subiectiv. După cum vedem cu toții, cu tot ce se întâmplă azi, mentalitățile se schimbă greu în România. Suntem foarte în urmă la multe capitole. Cred ceea ce am tot auzit de-a lungul anilor, că e nevoie de câteva generații ca să înceapă să se schimbe lucrurile. Sper să nu mai fie nevoie de multe. Văd tineri deschiși la minte, cu viziune, creativi. Asta mă bucură enorm și sper din suflet să poată să evolueze în țară, să poată să se dezvolte aici. Arta, teatrul nu rezolvă problemele, dar ajută enorm la exprimarea lor, la aducerea lor în atenția oamenilor, la vulnerabilizarea oamenilor pe anumite subiecte. Arta trage semnale de alarmă.”

Pe ea, actriță a generației tinere, cel mai mult o inspiră oamenii. „Apoi muzica și aromele. Mă motivează dorința de a evolua, visurile pe care le am și descoperirea continuă a ființei umane cu aspectele ei infinite”, zice Silvana Negruțiu, pe care vă invităm să o vedeți într-un spectacol deopotrivă frumos și util – „Totul e foarte normal”, la Centrul Replika (strada Lânăriei 93) și în FNT 2018.

Echipa „Totul e foarte normal”/ Centrul Replika: arh. Gabi Albu, psiholog Carmen Anghelescu, Alexa Băcanu, Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu, Leta Popescu

Site-ul www.fnt.ro vă prezintă o serie de articole-invitații la spectacolele selectate în cadrul celei de-a 28-a ediții a Festivalului Național de Teatru (19-29 octombrie, București). Ediția de anul acesta se desfășoară sub semnul #fnt100 – FNT în 100 de evenimente. Urmăriți hashtag-ul pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Puteți vedea aici selecția oficială a spectacolelor din festival. Ediție dedicată regizoarei Cătălina Buzoianu.

Educația sexuală este un subiect tabu în România mileniului III. Cele mai multe școli refuză să predea o oră de educație sexuală. Conceptul în sine sperie. Oamenii pronunță aceste cuvinte cu rușine, în șoaptă, aproape cu frică. În multe școli în care există totuși, această materie are alte denumiri.” (Silvana Negruțiu, actriță)

Foto: Liviu Ștefan, Andrei Runcanu