class="">Regizorul Alex Mâzgăreanu: „Publicul tânăr taxează orice moment fals, plicticos sau lipsit de emoție”

Regizorul Alex Mâzgăreanu: „Publicul tânăr taxează orice moment fals, plicticos sau lipsit de emoție”

Rusoaica Maria Kontorovici are 24 de ani. Și mai are un renume în creștere ca scriitoare de texte dramatice și regizoare, și o activitate la Centrul de Teatru Contemporan din Ekaterinburg. Textul acestei tinere scriitoare, care a devenit spectacolul ”Mamă, mi-am pierdut mâna!” (la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, în regia lui Alex Mâzgăreanu) este și el foarte tânăr, a fost scris în aprilie 2017, și abordează cu umor dar și emoție universul și problemele unei adolescente de 16 ani, care încearcă să își găsească locul în lume și în viață.

15 august 2018,  Stiri

În spectacolul meu este vorba despre o persoană deosebit de fragilă care, într-o lume dominată de valori materiale, este în căutarea iubirii” declară regizorul Alex Mâzgăreanu, pentru site-ul www.fnt.ro. ”Mamă, mi-am pierdut mâna!” este, așadar, un spectacol pentru tineri, în care însă și cei trecuți de prima tinerețe se pot regăsi și prin care își pot pune niște întrebări.

Știm cu toții că adolescența este teribilă, tragi-comică, furtunoasă dar și deseori hilară (mai ales după ce ieșim din ea), pe de altă parte câți dintre noi nu își caută locul și sensul încă mult după trecerea acestor ani teribili? Mașka experimentează presiunile pe care societatea, familia, viața le pun asupra ei, se refugiază uneori într-o lume de prieteni imaginari super-eroi precum Starman, caută acceptare și afecțiune, tânjește după sensuri, se întreabă cine și cum e ea și încearcă să înțeleagă regulile acestui joc fără manual de folosire numit ”viață”. Cei dimprejurul ei, maturi sau mai apropiați ca vârstă, fie nu vor, fie pur și simplu nu reușesc să îi vină în întâmpinare așa cum Mașka ar avea nevoie. Iar asta îi afectează sufletul, și chiar trupul într-un anumit moment.

Un spectacol cu și despre adolescenți, dar nu numai pentru ei (sau când tinerii își aduc părinții la teatru)

Frământările adolescenței sunt în centrul acestui text și a spectacolului montat de Alex Mâgzăreanu, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (un teatru din ce în ce mai vizibil prin numeroase proiecte interesante), însă probleme precum nevoia de iubire și de acceptare din partea celor care contează pentru noi, influența pe care o au cei din jur asupra personalității, deciziilor și a sentimentelor noastre, respectul de sine sau comunicarea adesea fracturată dintre maturi și tineri – toate acestea ne privesc și ne implică pe toți într-un fel sau altul.

Vorbind despre așteptările publicului tânăr față de teatru, într-o vreme în care divertismentul multimedia și online este tot mai eclatant, interactiv și adesea facil, Alex Mâzgăreanu spune că publicul tânăr este, de fapt, unul inteligent și matur, și că a fost foarte plăcut surprins de reacțiile multor tineri după acest spectacol, dar și de discuțiile pe care le-a avut cu ei în urma mai multor reprezentații. ”Cred că este un public mai pretențios deoarece este mult mai viu și taxează orice moment fals, plicticos sau lipsit de emoție. Nu știu ce așteptări au tinerii. Depinde de ei. Cei care nu au mai fost niciodată la teatru cred ca sunt curioși și chiar nu știu la ce să se aștepte, iar cei care vin mai regulat probabil caută acea emoție specifică teatrului” spune regizorul.

Cât despre reacțiile pe care le-a primit de la publicul matur, poate fidel al teatrului sau în orice caz trecut de vârsta adolescenței, el spune că, la discuțiile care au avut loc după mai multe reprezentații ”am avut surpriza să văd părinți care fuseseră aduși la spectacol tocmai de copiii lor. Cred că perspectiva adulților (mai ales cea a părinților) este una mai dramatică, să spunem. Îi atinge într-un mod mult mai personal tema lipsei de comunicare dintre generații, deoarece scoate la suprafață un sentiment de vinovăție.” Cu alte cuvinte, dincolo de plăcerea de a vedea un spectacol de teatru, deseori teatrul aduce ceva de care avem nevoie, ceva care vorbește interiorului fiecăruia dintre noi într-un mod intim, cu care rezonăm. Multe lucruri greu de spus, ascultat sau digerat în realitatea din afara scenei de teatru pot avea prin teatru o modalitate de exprimare, care în același timp nu ne implică defel (căci suntem protejați de anonimitatea statutului de spectatori de teatru), pe de altă parte ni se adresează extrem de personal.

Un spectacol care naște dezbateri

Într-un cotidian în care identitățile multiple, virtuale, sunt tot mai ofertante, proliferând adesea nu doar neliniștile identitare ale tinerilor ci și pe cele ale adulților de orice vârstă, ”Mamă, mi-am pierdut mâna!” e un demers care ne poate interesa pe toți. Un spectacol proaspăt și viu, extrem de contemporan, care a suscitat (și continuă să o facă) destule discuții interactive între echipa spectacolului și public.

Într-un mod deloc surprinzător pentru lumea adolescenților, spectacolul include și momente în care limbajul este mai ”colorat”. Legat de asta, Alex Mâgzăreanu nu are ezitări în privința recomandării spectacolului către publicul larg. ”Eu cred că această problemă a limbajului «licențios» a fost depășită de publicul românesc. Faptul că uneori personajele folosesc un anumit limbaj nu înseamnă că este și vulgar ceea ce se întâmplă pe scenă. Multă vreme lumea a confundat aceste două lucruri. O scenă poate fi vulgară fără să conțină niciun cuvânt licențios.

”Mamă, mi-am pierdut mâna!” este un spectacol despre ceea ce se pierde și ce se câștigă în frământările adolescenței, despre iubire și comunicare, vise și realități, speranțe și dezamăgiri. ”Este un spectacol care înseamnă foarte mult pentru mine”  spune Alex Mâzgăreanu. „În primul rând pentru că este vorba de Teatrul Tineretului și trupa sa minunată, și în al doilea rând pentru că a fost un prilej de a-mi aduce aminte de perioada adolescenței”.

Mamă, mi-am pierdut mâna!, Teatrul Tineretului Piatra Neamț

Text: Maria Kontorovich

Traducere: Raluca Rădulescu

Regia: Alexandru Mâzgăreanu

Decor: Romulus Boicu

Costume: Alexandra Mâzgăreanu

Muzică: Alexandru Suciu

Acrobații: Marian Peter

Distribuție: Aida Avieriţei, Emanuel Becheru, Dragoș Ionescu, Cristina Mihăilescu, Cătălina Bălălău, Corina Grigoraș, Sabina Brândușe, Cătălina Ieșanu, Loredana Grigoriu, Tudor Tăbăcaru, Gina Gulai, Dan Grigoraș, Florin Hriţcu

Site-ul www.fnt.ro vă prezintă o serie de articole-invitații la spectacolele selectate în cadrul celei de-a 28-a ediții a Festivalului Național de Teatru (19-29 octombrie, București). Ediția de anul acesta se desfășoară sub semnul #fnt100 – FNT în 100 de evenimente. Urmăriți hashtag-ul pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Puteți vedea aici selecția oficială a spectacolelor din festival. Ediție dedicată regizoarei Cătălina Buzoianu.