class="">Autobahn

Autobahn

9 noiembrie | 21:00 – www.fnt.ro

VIZIONARE ÎNCHEIATĂ. Spectacolul a fost disponibil pentru vizionare de marți, 9 noiembrie, de la ora 21.00, până joi, 11 noiembrie, ora 21.00. Traducere în limba engleză.

„Am căutat textul care să vorbească despre perioada în care trăim totul diferit, separați de ce iubim, la mare depărtare de ceilalți, în care ne simțim mai singuri și mai față în față cu viața proprie. Autobahn e despre acum.”

VEZI EVENIMENTE DIN ACEEAȘI ZI

Autor: Neil LaBute

Traducere: Mihaela Sîrbu

Distribuția:

Ep. 1 – „Funny”: Cendana Trifan și Mariana Mihu-Plier

Ep.2 – „Bench seat”: Gabriela Pîrlițeanu și Horia Fedorca

Ep.3 – „All apologies”: Adrian Matioc și Raluca Iani

Ep. 4 – „Merge”: Ofelia Popii și Ciprian Scurtea

Ep. 5 – „Long division”: Marius Turdeanu și Viorel Rață

Ep. 6 – „Road trip”: Adrian Neacșu și Cezara Crețu

Ep. 7 – „Autobahn”: Diana Văcaru Lazăr, Mihai Coman și Iustinian Turcu

Regia: Andrei și Andreea Grosu

Scenografia: Vladimir Turturica

Asistent regie și sufleor: Corina Predescu

Manager de proiect: Claudia Maior

Director de imagine și montaj: Alexandru Condurache

Muzica originală: Mihai Dobre

Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu

Durata: 3 h

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

Spectacol realizat cu sprijinul: Hotspot Cultural BRD, Institutul Cultural Român

„Are tragismul antic și verbul contemporan, amestecate cu intimitatea cinematografică care îți dau voie să gândești un spectacol de teatru-film. Câte doi oameni în mașină, 7 povești, 7 mașini. Am putea fi noi toți acolo, claustrați între patru portiere și un parbriz. Întreaga lume într-o mașină.

Ne putem îndrepta către orice, putem ajunge oriunde sau ne putem opri. Nu știm unde duce drumul pe care l-am ales. Virează aici. De ce nu plecăm odată? Parbrizul spart. Ia-o pe Division. Bancheta din spate. E exact ca acolo, pe autostrada. Ai grijă la drum.” – Andrei și Andreea Grosu

Adaptarea pentru scenă a proiectului Autobahn dezvăluie subtilități de dincolo de imaginea cinematografică. Pentru că teatrul este viu. Iar textul lui Neil LaBute este despre viață – despre viața noastră, despre micile și marile eșecuri care ne definesc existențele, în drumurile pe care fiecare le parcurge înspre propriile scopuri. În fuga nebună pe autostrada fără limită de viteze, în care cu toții ne intersectăm întâmplător singurătățile, oare ce putem descoperi: inutilitatea de a ne ascunde, imposibilitatea de a ne salva sau absurditatea vieții?

Traseele personajelor captive în mașinile propriilor destine derapează într-un ritm alert pe scena teatrului, într-o ultimă confruntare cu propriile temeri și speranțe. Scena devine o prelungire firească a camerei de filmat, deschizând interpretări secundare sau închizând destinele personajelor sub pecetea unui tragism implacabil. Gesturile se precipită, ritualurile domestice o iau razna, zâmbetele artificiale se topesc. Emoția se intensifică. Nu mai este loc de small talks. Se trăiește!

Foto: Rareș Helici