class="">Încuiați

Încuiați

13 noiembrie | 21:00 – www.fnt.ro

VIZIONARE ÎNCHEIATĂ Spectacolul a fost disponibil pentru vizionare de sâmbătă, 13 noiembrie, de la ora 21.00, până luni, 15 noiembrie, ora 21.00. Pentru activarea traducerii în limba engleză, apăsați butonul CC din bara de jos a videoului.

Suntem într-un imperiu totalitar, în plină pandemie mușamalizată. La Parada Sănătății, fetița ministrului Culturii spune: „Împăratul tușește!”. Însă în povestea asta mulțimea nu-i dă dreptate copilului, iar fetița și părinții ei sunt ridicați și încuiați într-un loc secret. Părinții caută soluții de a se salva – inspirate și din natură, și din cultură –, fără să știe că fata are o cameră ascunsă în „păpușe”.

VEZI EVENIMENTE DIN ACEEAȘI ZI

Autor: Maria Manolescu Borșa

Traducere în limba engleză de Corina Găgeanu

Cu: Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu, Maria Cioclov

Regia: Leta Popescu

Scenografia, decorul și costumele: Gabi Albu

Machiaj: Karina Dumitru

Muzica originală: Andrei Raicu

Light design: Radu Apostol

Sound design: Andrei Raicu

Montajul: Andreea Lăcătuș

Filmarea: Andreea Lăcătuș, Leta Popescu, Radu Apostol

Replika – Centrul de Teatru Educațional

Durata: 1 h

Spectacol în limba română cu traducere în limba engleză

„Lucrul la Încuiați rămâne – pentru mine – perioada cea mai încărcată de întrebări despre arta teatrală, mijloace şi scop. Răspund cu o comedie critică, un spectacol transformat în film, un film transformat în spectacol filmat. Prin intersecția celor două îmi duc mai departe propria cercetare şi vă spun, împreună cu echipa, o poveste despre noi, cei blocați pe atât de multe niveluri.” –  Leta Popescu, regizor

„Spectacolul montat de Leta Popescu la Centrul de Teatru Educațional Replika din București ne prezintă o distopie îmbrăcată în basm tragi-comic care, pe măsură ce se desfășoară, vădește tot mai multe puncte comune cu realitatea noastră. Piesa Mariei Manolescu Borșa frapează (și încântă, totodată), prin seriozitatea disimulată și, paradoxal, prin caracterul jucăuș prin care ne comunică mesaje serioase, frecvent alarmante, care fac parte din cotidianul nostru ieșit complet – de ceva timp – din comun. Montarea e în deplin acord cu vremurile bizare pe care le trăim: deși se joacă în sala de teatru, publicul e absent, iar spectacolul e filmat cu două camere, la care se adaugă, alternativ, filmări anterioare care vin în completarea acțiunii cu un mic contrapunct vizual.”Andrei Vornicu, „Drumul spre neutralitarism începe cu un tușit”, Vatra, 20 februarie 2021