Știri
Suferința reală e absurdă
Salut, sunt Cassandra, tocmai mi-am pierdut mama și nu mă pot ridica din cadă. De câteva ore bune, apa s-a răcit, iar eu derulez ziua de după decesul mamei. Sunt cel puțin două persoane în mine care se ceartă, se bat, se ațâță continuu, și un tip oarecare, să îi zicem Robert, care se uită la noi cu ochi mari și umflă un colac flamingo.
To be or not to be… continued
Frumoasă intuiția Xeniei Wiest de a-și imagina continuarea ca dans, cu mișcări neîncetate care se nasc una din cealaltă, nepermițând ca nimic să se stingă și transfigurând totul la nesfârșit. „To be continued”, o colaborare a Komische Oper Berlin și Staatsballett Berlin, a produs un spectacol contemporan conceptual cu ritmuri ample și, pe alocuri, melancolice de balet, cu corpuri unduioase ce pot fi expresia unui univers perpetuum mobile sau, la nivel micro, a unui organism viu care a găsit nemurirea prin unduire.
„Și iar a mai trecut o zi în care nu am luat trenul spre București”
Tânărul regizor Cristian Ban a adus în fața spectatorilor Teatrului „Maria Filotti” din Brăila celebrul text „Steaua fără nume” scris de la fel de celebrul lor concitadin, Mihail Sebastian. Și, deși s-ar fi putut crede că această piesă nu ar mai avea prea multe lucruri de spus în România zilelor noastre, Cristian Ban a reușit cu mare succes să șteargă praful de pe scriere și să o monteze într-o variantă foarte modernă și foarte vie.
Online my love
De mult nu mi-a mai fost teamă singură în casă. Spectacolul care tocmai m-a înfricoșat, „Dekaroom”, este un experiment inspirat din coborârile lui Dante în infern, purgatoriu și ridicarea în paradis (foarte scurtă la final).
Sufletul lor, opinia mea
Am rămas cu ochii mari și creierul aprins după spectacolul celor de la Reactor. Ce a fost „Interior-lumină”. La ce am asistat.
Târgul fără iubire
Cum o fi să locuiești într-un ceas? În ticăitul continuu al mecanismelor timpului, viața ta să stea pe loc.