class="">Matei Vișniec: ”Mă tem de incapacitatea oamenilor politici de a înţelege că, numai prin cultură, România va putea să se afirme pe plan mondial”

Matei Vișniec: ”Mă tem de incapacitatea oamenilor politici de a înţelege că, numai prin cultură, România va putea să se afirme pe plan mondial”

Spectacolul “Angajare de clovn” regizat de Ion Caramitru, selectat în FNT 2017, a fost punctul de plecare pentru discuția cu Matei Vișniec. “Angajare de clovn” este una dintre cele mai jucate piese ale dramaturgului. Textul, scris în 1986, reprezintă o prelungire a fascinației pe care clovnii, acei artiști „perturbatori de solemnitate şi de autoritate”, au avut-o asupra sa, în perioada copilăriei.

3 octombrie 2017,  Stiri

Pornind de la aceste „acte subversive”, Matei Vișniec vorbește despre rolul artei și al artistului în modelarea societății. Îi redăm cuvintele integral, fără intervenții pe text.  Spectacolul se joacă pe 25 octombrie, de la ora 20.00, la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Sala Studio.

articol din campania editorială #teatrulschimbalumea #fnt2017. Urmărește hashtagurile noastre pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.roCitește aici manifestul campaniei!

Clovnii m-au fascinat încă din copilărie şi am început să meditez la ei încă din adolescenţă. Am o amintire extrem de vie a circului care venea o dată pe an în micul meu oraş natal, Rădăuţi. Acei artişti care îşi făceau apariţia în oraş spărgeau, de fapt, monotonia vieţii cotidiene… Cred că atunci am avut această revelaţie, şi anume că artistul este perturbator profesionist de normalitate searbădă, de banalitate insipidă.

Din tot ceea ce se întîmpla la circ, cel mai mult îmi plăceau numerele de clovni. Ei introduceau în spectacol nu numai umorul, ci şi un fel de deriziune, ba chiar auto-deriziune. După solemnitatea numerelor de dresaj sau de salturi la trapez, veneau clovnii cu insolenţa lor, cu caraghioslâcurile lor. Poate că atunci am înţeles ce înseamnă arta contra-punctului. Dacă totul ar fi solemn 24 din 24 de ore, cred că ne-am stinge repede de plictiseală. Clovnul era, deci, perturbator de solemnitate, dar şi de autoritate, şi prin aceasta devenea subversiv. Este uluitor câte dimensiuni se intersectează în arta clovnului, cât de bogat este mesajul său. Prin faptul că te face să râzi, clovnul îţi dă energie, dar prin numerele sale de imitaţie (în general ratate) el îţi dă şi lecţii de relativizare.

Mai tîrziu am constat şi alt lucru tulburător – clovnii sunt imposibil de cenzurat. În mai toate societăţile totalitare, clovnul a reuşit să-şi îndeplinească rolul, acela de-şi bate joc de putere, de dogme, de convenţii, de idei preconcepute, de fumurile celor aflaţi în vârful piramidei. Nu întâmplător, uneori, clovnul devine un inamic social şi trebuie împins pe tuşă.

Mesajul clovnului este direct, uneori poate părea chiar rudimentar şi brutal. Dar, de fapt, ascunde multă subtilitate, conţine întotdeauna mai multe învelişuri pe care fiecare le descifrează treptat. Ne putem pune întrebarea de ce au fost întotdeauna atât de populari. Ar trebui să căutăm răspunsul în tradiţia bufonilor din Evul Mediu. Acei saltimbanci trăiau la curţile regilor, se aflau în imediata proximitate a puterii şi erau singurii care aveau dreptul să-i contrazică pe suverani, să-i maimuţărească, să facă glume pe seama lor. Bufonul (în Franţa i se spuea le fou du roi) mai era şi singurul care avea voie să spună, uneori, adevărul. Prin această imensă putere a lor, bufonii regali furnizau oxigen întregii societăţi. Ei încarnau implicit ideea de justiţie, de echilibru. Într-o lume în care nimeni nu mişca în front, iată că exista şi o excepţie de la regulă: nebunul regelui putea să-şi permită ceea ce nimeni nu îndrăznea, să-şi râdă de rege, să-l ia peste picior, să-l tutuiască, să-i întoarcă spatele, ba chiar să-i arate fundul. Există o filiaţie între acei bufoni şi clovnii epocii industriale, atât de bine descrişi de Fellini în filmele sale (cum ar fi “Clovnii” sau “La Strada”). Fellini a captat însă şi marea clovnerie socială. El m-a inspirat cel mai mult în adolescenţă şi în prima mea tinereţe, iar piesa “Angajare de clovn” i-o datorez integral. De la Fellini am înţeles că fiecare putem deveni clovn, într-un anumit context, sau că fiecare dintre noi poate fi, la un moment dat, clovnul altuia.   

Eu fac parte dintre acei scriitori care cred că arta nu va muri şi că lumea va avea mereu nevoie de clovni, de saltimbanci, de bufoni, de poeţi, de provocatori şi de spirite originale şi neadaptate. Sunt aproape cincizeci de ani de când scriu cuvinte, pagini de teatru şi de proză, poezie. Scriu cu convingerea nealterată că arta este o formă de cunoaştere, care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine. Literatura este o fereastră spre contradicţiile noastre, spre pulsiunile noastre, spre sufletul omenesc. Nimeni nu poate săpa atât de adânc în misterul fiinţei umane, nici filozoful, nici psihologul, nici psihanalistul. Artistul este, de fapt, o torţă. Arzând, îi arată mulţimii unde se ascunde esenţa sufletului omenesc. La lumina acestei torţe, vedem lucruri pe care, altfel, nu le-am descoperi niciodată.

Tinerii pot fi aduşi la teatru şi pot fi îndepărtaţi de capcanele tehnologice dacă artiştii şi pedagogii se asociază într-un efort comun. Eu am descoperit, în Franţa, că mii de actori îşi petrec mai mult timp în şcoli, animând stagii de teatru, decât pe scenele teatrelor. Poate că ar trebui ca actorii care sunt pregătiţi astăzi în diverse institute să conştientizeze şi acest lucru, că au un rol social, că va trebui să-şi pregătească şi să-şi educe publicul mergând în grădiniţe, în şcoli, în licee, în alte instituţii, unde să propună stagii şi ateliere de teatru, cursuri de iniţiere în arta scenei şi de lectură a poeziei.

Industria de divertisment, prin filme, jocuri şi gadgeturi electronice a devenit un fel de imperiu malefic şi tentacular, care se hrăneşte cu timpul copiilor şi al adolescenţilor. De fapt, îi vampirizează dându-le în schimb doar un fel adrenalină care creează dependenţe grave.

A face astăzi artă, dar şi pedagogie artistică, înseamnă a rezista împotriva spălării pe creier totale prin sub-cultura divertismentului. Nişte cercetători au făcut o experienţă extrem de interesantă pe cobai. Unui astfel de cobai i s-a pus în cuşcă o rotiţă care îi excita centrul plăcerii. Ei bine, săracul animal a rotit cu lăbuţele din rotiţă pînă când s-a epuizat total şi a murit. Nu vreau să fac comparaţii deplasate, dar aş scrie o piesă cu tema sinuciderii unei societăţi prin excesul de divertisment.

Cel mai mult mă tem de incapacitatea oamenilor politici de a înţelege că, numai prin cultură, România va putea să se afirme pe plan mondial. Este singurul domeniu în care putem fi competitivi, pentru că în altele am ajuns prea târziu, în spaţiul competiţional globalizat. Cred în creativitatea românilor, în talentul românilor, mai rămâne să fie sprijiniţi de cei care iau decizii. Investiţia în cultură este nu doar o şansă de a ne face remarcaţi, de a dovedi că existăm, ci şi o investiţie în formarea conştiinţelor, a modelării sufleteşti a noilor generaţii. Numai cultura furnizează anticorpii care îi vor ajuta pe copiii noştri să reziste maşinii care vrea să ne transforme din cetăţeni în consumatori şi din fiinţe dotate cu spirit critic în mutanţi gregari.

Artiști lideri de opinie. Pentru mine, lider de opinie este Kafka, pentru că de la el am învăţat ce înseamnă labirintul social. Lider de opinie este Eugen Ionescu, pentru că el m-a făcut să nu mă mai tem de nimic după ce i-am citit piesele, și tot lider de opinie este Fellini, pentru că mi-a demonstrat că, fără tandreţe, nu poate fi descifrat nimic din misterul uman.

În paralel, recomand cu căldură romanele lui Cărtărescu, piesele Gianinei Cărbunariu şi filmele de lungmetraj în tehnici mixte (desen animat şi fotografie) realizate de Anca Damian.

Festivalul Național de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 27-a ediție, are loc în perioada 20-30 octombrie 2017. Producătorii Festivalului Național de Teatru sunt UNITER – Uniunea Teatrală din România și Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. FNT este un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, coproducător Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București. Partener: Institutul Cultural Român. Ediţia de anul acesta îi este dedicată marelui actor Victor Rebengiuc. Bilete la spectacole: www.mystage.ro/fnt

Ediție desfășurată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

Click pe imagine pentru a vedea mai multe detalii despre spectacolul ”Angajare de clovn”

@ Foto: TVR