class="">Sorin Cociș, actor / ”Iubirea la oameni”, Teatrul Nottara: ”Teatrul realmente modifică ceva în structura lumii”

articol din campania editorială #teatrulschimbalumea #fnt2017. Urmărește hashtagurile noastre pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Citește aici manifestul campaniei!

Spectacolul ”Iubirea la oameni” al Teatrului Nottara este o propunere de neocolit în FNT 2017, și totodată o provocare pentru public. Un spectacol incomod, fără menajamente sau măști, rupt din realitatea dură a lumii, care își propune să smulgă bandajele de pe răni pe care de multe ori societatea nu vrea să le vadă. Însă totul are un sens și un mesaj, iar ca spectator, întâlnirea cu acest spectacol poate fi transformatoare. De fapt, cu siguranță nu a plecat nimeni de la acest spectacol fără să își pună întrebări, fără să se simtă mișcat și scos din zona de confort. La urma urmei, de multe ori căutăm ceva mai mult într-un spectacol de teatru decât purul divertisment, trecerea plăcută a timpului sau hohotul de râs. Și acestea au valențele lor terapeutice și purificatoare-de-suflet, însă Teatrul e mult mai complex decât atât.

Oare teatrul are menirea de a revela realități sau, mai degrabă, de a propune soluții și răspunsuri la întrebările care ne frământă pe toți? Mergem la teatru pentru a fugi de realitate sau pentru a îi pătrunde țesătura într-un spațiu sigur (netrăind noi înșine acele experiențe)? Teatrul este oglinda a societății, cum bine a zis Shakespeare, chiar așa este și așa trebuie să fie, spune actorul Sorin Cociș. Ca să remediezi un defect trebuie să recunoști mai întâi că îl ai, trebuie să te vezi. ”Cine se uită în oglindă vede că ceea ce se întâmplă în acest sătuc mic din Rusia se întâmplă și la noi în multe zone. Noi ne-am închis așa într-o cupolă și stăm acolo, ne petrecem visele și viața acolo, uitând ce se mai întâmplă prin lume.” Ori lumea, cu realitatea și idealurile ei, este exact solul care hrănește teatrul.

În peisajul teatral al ultimei stagiuni, ”Iubirea la oameni” de la Nottara a provocat valuri. Unii s-au declarat vexați de abordarea ”dură”. Alții au fost extrem de revoltați de limbaj. ”Dar e firesc, nu poți să te lipsești de limbaj, nu ai cum să prezinți o realitate și să excluzi exact limba care o caracterizează. Noi am redus mult din ce ne-a cerut regizoarea și care erau în traducere”, spune Sorin Cociș, care totodată se întreabă de ce deseori oamenii acceptă deseori un limbaj mai dur în spațiul social sau privat, dar se declară șocați de același limbaj când îl aud la teatru. Răspunsul, pentru el, ține de o anumită lipsă de cultură teatrală, care e de fapt semnul unei lipse generale de flexibilitate. ”Vin la teatru și trebuie să văd asta”. ”Teatrul nu are voie să fie altfel decât îl știu eu”. Poate că într-un fel au dreptate cei care gândesc astfel, s-au săturat de diverse emisiuni de la televizor. ”Le-am spus unor prieteni care s-au arătat supărați de acest spectacol că noi am prezentat atâtea piese duioase, atâtea comedii, încât vă rog dați-mi voie să vă invit la piesa asta și să vă ajut că înțelegeți… Mulți spun că așa ceva nu face parte din viața lor, iar noi le spunem: ia uitați-vă și în jur, să vedeți că lucruri de-astea se întâmplă”. Trebuie să fii deschis să vezi realitatea, cea în care trăiești și care îți influențează viața în modalități directe sau indirecte, pentru ca apoi să poți ajunge și la nitșe răspunsuri valabile și necesare.

Are teatrul mai mult rolul de a pune probleme și de a arăta realități, sau mai degrabă cel de a oferi posibile răspunsuri? E o problemă care, în teatru, își găsește răspuns în primul rând prin abordarea regizorală. Nu întotdeauna regizorii pun un text în scenă pentru că au neapărat ceva de spus cu el. ”De data asta, regizoarea Evghenia Berkovici chiar a avut un mesaj. Este clar că a fost extrem de atinsă de acest spectacol și asta ne-a transmis și nouă tot timpul, a știut în permanență unde vrea să ajungă cu spectacolul. Noi sperăm că am reușit să transmitem mesajul ei, însă cu siguranță sunt spectatori care pleacă gânditori, unii mi-au spus de pildă că s-au săturat de propriile lor vulgarități și nu mai vor să vadă altele… ceea ce e un semn clar că i-a atins spectacolul, că au primit un pumn în adâncul ființei lor și că în noaptea aia n-au dormit. Scopul de multe ori e pur și simplu să îți pui întrebări, nu trebuie neapărat să și găsești răspunsuri atunci, le găsești poate în timp. Cu siguranță o modificare tot se produce în toți cei care vin la acest spectacol. Mulți ne-au spus că au rămas înțepeniți pe scaun…” povestește actorul.

Deci da, și cei care au creat acest spectacol speră, alături de toți ceilalți oameni de teatru din lume, că teatrul schimbă lumea.. ”Ne schimbă și pe noi de fapt, a fost un șoc și pentru noi întâlnirea cu acest text. Foarte ciudat e faptul că și regizoarea a rămas uimită, la prima lectură, noi actorii râdeam de ne prăpădeam, în hohote. Asta a fost prima noastră percepție asupra textului, ni se părea totul foarte comic. Niciunul dintre noi nu și-a putut explica această reacție inițială. Ulterior am intrat în esența poveștii” povestește Sorin Cociș. Cu alte cuvinte, întâlnirea cu un spectacol de teatru este una vie între oameni, suflete, conștiințe. Ca și viața, nu orice astfel de întâlnire este roz și de basm. Dar teatrul realmente modifică ceva în structura sufletească a omului, a societății a lumii.

Așadar – veniți la acest spectacol ”în primul rând pentru că este în mod clar unul meseriaș făcut, atât regizoral cât și ca joc”, ne spune Sorin Cociș. Veniți ca să vă lăsați ”dați cu capul de pereți”, la modul figurat, pentru ca după această zgâlțâire a sufletului și a minții să întrezăriți ceva mai mult din țesătura lumii si a propriului suflet – și, poate, și ceva răspunsuri în plus. Teatrul este și operație și bandaj pentru multe din rănile vieții.