class="">Cu dragoste, despre Radu Penciulescu

Cu dragoste, despre Radu Penciulescu

Prezentarea în cadrul FNT 2018 a volumului „Radu Penciulescu şi teatrul la înălţimea omului”, antologie de Florica Ichim şi Ada Maria Ichim, a prilejuit o întâlnire de excepție în dimineața zilei de duminică, 28 octombrie, la ARCUB. În fața unul public numeros, de toate vârstele, nume importante ale scenei teatrale de la noi au evocat amintiri avându-l ca protagonist pe regizorul și profesorul Radu Penciulescu.

29 octombrie 2018,  Stiri

Alături de co-autoarele volumului, Florica Ichim și Ada Maria Ichim, despre Radu Penciulescu au vorbit Andrei Șerban, George Banu, Victor Rebengiuc, Ana Maria Narti și Alexa Visarion. În cuvintele fiecăruia era o mare admirație și o nemărginită dragoste pentru regizorul care părăsea România în anii crânceni ai comunismului, lăsând în urmă spectacole memorabile, generații de studenți care l-au adorat și un teatru de înființarea căruia și-a legat numele – Teatrul Mic.

Ada Maria Ichim și Florica Ichim

Prima care a luat cuvântul a fost Florica Ichim. „În general, fiecare lansare de carte pentru noi este o sărbătoare. Sărbători nenumărate am avut ocazia să realizăm la Fundația Culturală Camil Petrescu”, lansând apoi invitaților întrebarea: cine l-a cunoscut primul pe Radu Penciulescu? „Victor, la 18 ani”, se aude răspunsul.

Victor Rebengiuc: „Ultima dată când l-am văzut pe Radu Penciulescu ne-am despărțit în lacrimi”

Ne-am cunoscut pentru că am fost colegi la Institut”, povestește Victor Rebengiuc. Adevărul e că și promoția de regizori, și de actori a anului 56 a fost una de excepție, din care mă bucur că am făcut parte”.

E ceva ce ține să menționeze Victor Rebengiuc: „Teatrul Mic i se datorează lui Penciulescu, el a fost primul director, el l-a înființat, chiar dacă după ce a plecat alții și-au adjudecat asta.”

Pentru cartea de față, actorul și-a donat un salariu. „O lună am trăit numai din pensie”, râde acum, dar nu ar fi putut face altfel.

Victor Rebengiuc

Ultima dată când l-am văzut pe Radu Penciulescu ne-am despărțit în lacrimi”, își mai amintește cu emoție. La Stockholm l-am văzut, acum vreo trei-patru ani, m-am dus special pentru asta, am vrut să-i fac o surpriză și mă gândeam că e poate ultima dată când ne vedem. Da, ne-am despărțit în lacrimi”.

Victor Rebengiuc nu uită nici cum Radu Penciulescu a ținut la un moment dat câteva workshopuri „și aici, în țară, și studenții l-au adorat, era o plăcere să lucrezi cu el”.

În încheierea scurtei sale rememorări, actorul mai spune încă o dată: „Eu vreau să restitui treaba asta – Penciulescu a ctitorit Teatrul Mic”. Nu încheie fără a-și declara încă o dată dragostea pentru regizorul care a părăsit România în anii ’70.

Ana Maria Narti: „Le-a dat elevilor săi o bază foarte solidă”

„Am scris despre multe spectacole de-ale lui Radu, cu foarte mult respect și cu foarte mare dragoste”, își începe evocarea Ana Maria Narti, amintindu-și apoi cum într-o zi din 1970, având bilet de la Stockholm la București, pur și simplu a simțit că nu poate să plece. Nu se mai putea întoarce în țară. „A trebuit să învăț să trăiesc într-o altă lume și, după o vreme, (în Suedia) a venit și Radu și am început să lucrăm împreună, predând. (…) Le-a dat elevilor săi o bază foarte solidă, iar ei mărturisesc și azi cum, datorită lui Radu, au o poziție foarte puternică în teatru. (…) Îmi pare foarte rău că el este bolnav și nu poate să călătorească”, mai spune ca un răspuns pentru cei care și-ar fi dorit să îl aibă în fața lor pe marele regizor.

Ana Maria Narti

Andrei Șerban: „De la Radu Penciulescu, am învățat să gândesc în teatru”

La rândul său, regizorul Andrei Șerban mărturisește că îi este greu să vorbească despre un om de care a fost atât de apropiat. „Am avut trei influențe în tinerețe, în viață – prima a fost aceea a lui Radu Penciulescu, de la care am învățat să gândesc în teatru”.

Mai departe, regizorul Andrei Șerban își amintește… „Nu uit când m-a invitat la Teatrul Mic , pentru a monta Iona, spectacolul care l-a făcut să părăsească Teatrul Mic și România, un act de mare curaj, a plecat mai întâi în Suedia, apoi în America – și acolo a fost adorat de studenții lui (…), avea acest talent imens de a ajuta, de a se dărui, o lipsă de prețiozitate, o lipsă de artificiu.”

Andrei Șerban

Nu am întâlnit alți oameni mai generoși în teatru decât el și Liviu Ciulei, care se bucurau cu adevărat de succesul colegilor lor – erau de altfel și singurii, probabil”, continuă regizorul. „Pentru mine două exemple sunt importante – al curajului și al pericolului. Am învățat curajul de la Radu Penciulescu, iar când mi-am dat demisia de la Național am făcut-o gândindu-mă la el, dacă el a avut curaj atunci, am și eu. Și al doilea exemplu este cel al pericolului, pentru că el nu a mai făcut regie după plecarea din țară.” Iar regia, pentru Andrei Șerban, este și un antidot la singurătate. „De ce fac teatru? Ca să-mi înving singurătatea. (…) Sunt doi oameni care-i telefonează constant lui Radu Penciulescu, unul este aici, de față.”

Despre singurătatea lui Radu Penciulescu: „N-a avut noroc!”

Intervenind, criticul George Banu ține să remarce faptul că „vocația lui Radu Penciulescu a fost una profund pedagogică” și că „într-adevăr, poate că a dispărut de pe scena artistică, dar a fost un pedagog important”.

Spre finalul întâlnirii, Ana Maria Narti vorbea, la rândul său, „despre singurătatea lui Radu”: „N-a avut noroc. Era în America, începuse să predea acolo, când s-a descoperit că ar putea avea un cancer la plămâni. A trebuit să se întoarcă în Suedia, să se opereze, s-a dovedit că nu avea cancer, dar a pierdut astfel șansa de a preda în America.”

Alexa Visarion, despre noblețea artistului

Rememorând bucuriile pe care le-a trăit alături de Radu Penciulescu, regizorul Alexa Visarion și-a amintit mai întâi de anii studenției, apoi despre cum în America a întâlnit la un moment dat o profesoară de tai chi care i-a zis: „Incredibil, dar ce spui tu noi am învățat aici, în America”. „Da? De la cine?” „De la Radu Penciulescu.” Și apoi despre cum Lucian Pintilie i-a trimis lui Radu Penciulescu, în Suedia, caseta filmului său, „Balanța”, și cât s-a bucurat acesta!

Alexa Visarion

Radu Penciulescu a fost pentru mine ce a fost pentru aproape toți din sală: artistul care a avut noblețe, și împreună cu noblețea a avut demnitate.” Obișnuia să spună că înainte de arta pe scenă e arta de a trăi. „A pregătit generații de regizori în toate colțurile lumii (…), și toți au noblețea sa”, concluziona Alexa Visarion în fața publicului prezent la ARCUB.

Închizând evenimentul, co-autoarea Ada Maria Ichim a dezvăluit câteva detalii despre următoarele volume ale antologiei dedicate lui Radu Penciulescu. Dacă volumul al doilea urmează să prezinte cele trei spectacole-țipete ale regizorului, volumul al treilea îi va căuta „urma în lume”, un loc important reprezentându-l școala de teatru de la Malmö, iar Ada Maria Ichim și-ar dori să stea de vorbă cu studenți pregătiți de Radu Penciulescu, cu cariere remarcabile în întreaga lume.

„Radu Penciulescu şi teatrul la înălţimea omului”, de Florica Ichim şi Ada Maria Ichim, este o antologie publicată de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu”, supliment al Revistei Teatrul Azi, prin Editura Cheiron, Bucureşti, 2018.

Vedeți aici mai multe fotografii de la eveniment.

Foto: Florin Biolan