class="">VIDEO Emil J. Kang, Carolina Performing Arts: „Curiozitatea în artă și teatru poate salva lumea”

VIDEO Emil J. Kang, Carolina Performing Arts: „Curiozitatea în artă și teatru poate salva lumea”

Printre evenimentele din programul FNT 2018, pe lângă spectacolele de teatru, s-a numărat și o conferință pe o temă deopotrivă conceptuală dar și foarte concretă: Integrarea practicilor, educației și implicării artistice în viața întregii comunități, care a fost susținută de Emil J. Kang, directorul executiv și artistic al Carolina Performing Arts de la University of North Carolina at Chapel Hill. Profesor de muzică, managementul artelor și antreprenoriat artistic, el a deținut funcții executive la diferite orchestre din Statele Unite, este în consiliul director al Martha Graham Dance Company, iar în ultimii șase ani a fost membru în Consiliul Național al Artelor din S.U.A.

24 octombrie 2018,  Stiri

În artele performative, teatrul și proiectele culturale în general, este vorba desigur despre creativitate, dar și despre descoperirea și încurajarea unor conexiuni interesante între oameni. O astfel de conexiune l-a adus pe Emil J. Kang la FNT anul acesta, prin Ana Maria Lucaciu, dansatoare născută în România care activează de 28 de ani în Canada și Statele Unite (și care a prezentat anul acesta la FNT spectacolul de dans contemporan „Slightly Off Stage”). ”La universitatea noastră, am realizat programul de arte performative în jurul unor relații personale construite cu artiști și lideri în domeniul artelor din toată lumea. Oportunitatea de a veni la FNT a fost, așadar, extrem de tentantă, mai ales întrucât cunoșteam deja mulți dintre artiștii internaționali invitați. De asemenea, mă interesează să înțeleg intenția, motivațiile, energia creației artistice din România, care sunt provocările și ambițiile oamenilor de aici. În calitate de curator, asta mă ajută să decid ce proiecte să invit la universitatea noastră, dar la nivel personal și să îmi hrănesc propria curiozitate, care e foarte importantă în artăspune Kang. În opinia sa, curiozitatea este (sau ar trebui să fie) în centrul… de fapt a tot: modul în care tinerii abordează cultura și artele, modul în care artiștii și managerii din domeniul artelor își concep proiectele, și de fapt și în modul în care fiecare dintre noi abordăm arta, pe ceilalți oameni și societatea.

Dincolo de a fi doar o întreprindere intelectuală sau o formă de entertainment, artele performative au o importanță uriașă în educarea și evoluția tinerilor, și de fapt și în cea a societății. ”Principala diferență dintre artele performative și cele vizuale este că primele există numai în legătură cu alți oameni, într-o comunitate. Ele sunt o formă intangibilă de împărtășire de idei. În aceste vremuri, când totul are un preț, artele performative ne readuc la ideea că putem învăța unii de la alții și „ne putem împărtăși ideile și în modalități abstracte, iar asta ne ajută să ne înțelegem reciproc și să construim empatie.”

Multe persoane au un fel de obsesie față de găsirea „răspunsului corect” în urma unei experiențe artistice. Toți suntem într-o cursă permanentă de a evita  „răspunsurile greșite”. În artă nu se pune problema în acest mod dihotomic, spune Kang.

Frumusețea artei stă tocmai în faptul că nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci numai propriile tale răspunsuri.

„Misiunea mea, ca profesor și curator, este să le arăt tinerilor diferența dintre așa-numitele răspunsuri corecte și reacțiile personale, reflexive, față de artă. Deseori, studenții mei mă întreabă ce a vrut să spună un anumit spectacol, iar eu mereu îi întreb «dar voi ce credeți că a vrut să spună?», și atunci ei se blochează pentru că se tem să nu dea vreun răspuns greșit. De fapt, ceea ce contează este călătoria individuală a fiecăruia în artă și încurajarea răspunsului individual, acesta e obiectivul meu.”

Au însă artele performative puterea reală de a influența în bine societatea noastră atât de frământată? Cheia aici este, din nou, curiozitatea, spune Kang. „Dacă oamenii nu sunt curioși despre alți oameni și alte idei, dacă nu ies din bula lor individuală, atunci asta e o cale sigură spre probleme. Pentru mine, curiozitatea poate ajuta la salvarea lumii, în general vorbind, dar și în artă și teatru. Simplul fapt de a fi curios legat de identitatea, obiceiurile și gândurile altcuiva este extrem de important și benefic. De asemenea, și capacitatea de a ne bucura de descoperirea unor lucruri noi e importantă. Asta ne poate face să mergem în întâmpinarea celor care sunt altfel decât noi, și nu să simțim disconfort în prezența a ceea ce e diferit.”

Teatrul și artele performative sunt astăzi din ce în ce mai inovatoare și creative, și totuși se confruntă cu o problemă comună: interesul fluctuant, dacă nu chiar deseori destul de scăzut al publicului. Emil Kang nu este printre cei care învinovățesc publicul, ci mai degrabă consideră că ”e o problemă cu artiștii și coordonatorii artistici; într-un fel sau altul ne-am rătăcit. Deseori ne plângem că nimănui nu îi pasă de arta noastră, deși ar trebui. E o perspectivă destul de arogantă și unidirecțională, o victimizare. O mai bună întrebare decât «de ce nu le pasă oamenilor de artă» ar fi dacă există sens în arta pe care o facem, și dacă noi oferim publicului șansa de a-și crea propriile sensuri, în loc de a le impune unele de-ale noastre. Cred că trebuie să dăm mai multă importanță rolului experienței individuale în artă, actului personal de creație și de învățare. Avem nevoie de asemenea de mai mult dialog cu publicul despre experiențele lor artistice.”

Mai multe informații despre conferința ARTA PRETUTINDENI, susținută de Emil J. Kang, găsiți aici, iar fotografii de la interviul de mai sus găsiți aici.