class="">Matei Vișniec: „Că vrem, că nu vrem, fenomenul migraţiei va fi unul durabil, care va schimba faţa Europei”

Matei Vișniec: „Că vrem, că nu vrem, fenomenul migraţiei va fi unul durabil, care va schimba faţa Europei”

Se joacă în FNT 2018 spectacolul „Migraaaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcăde Matei Vişniec, în regia lui Zakariás Zalán, producție a Teatrului „Tomcsa Sándor” din Odorheiu Secuiesc. Pornind de aici, vă propunem o întâlnire cu dramaturgul Matei Vișniec.

 

5 octombrie 2018,  Stiri

Într-un timp al migrației, dramaturgul și scriitorul Matei Vișniec s-a așezat la masa de scris și a pus pe hârtie o piesă care avea să fie montată în Franța, Portugalia, Grecia, Turcia, Tunisia, în Statele Unite, în Republica Moldova și, bineînțeles, în România. „Această piesă s-a născut dintr-o prietenie şi complicitate culturală. Un regizor italian care trăieşte la Torino, Beppe Rosso, mi-a sugerat în 2015 să scriu un text despre românii stabiliți în Italia. Subiectul mă interesa, pentru că migraţia românească în Italia este un fenomen fără precedent, cu implicaţii socio-culturale foarte complexe. Eu însumi am rude care, din Bucovina, au plecat să lucreze în Italia. În fiecare vară, în luna august, observ în regiunea mea natală pelerinajul invers, revenirea celor plecaţi la muncă pentru a se îngriji puţin de proprietăţile lor, de morminte, de cei rămaşi să le supravegheze bunurile şi mai ales casele care aşteaptă goale în restul anului”, rememorează Matei Vișniec.

„Voiam deci să scriu o piesă sociologică, bazată pe mărturii. Numai că în 2015 un alt val de emigranaţi a venit peste Europa, perturbându-mi priorităţile. Italia s-a aflat brusc în prima linie a unui exod provenind din Africa şi Orientul apropiat. I-am propus atunci lui Beppe Rosso să schimb subiectul şi să-i scriu o piesă despre imigraţia provenind de pe celălat mal al Mediteranei. Am scris cu febrilitate, inspirat şi de depeşele pe care le primeam la RFI, de numeroase reportaje citite în presă, dar şi de călătoriile mele efctuate în Turcia, Maroc, Tunisia, Iran, Grecia, Italia, Spania… Premiera absolută cu Migraaaanţi a avut loc la Teatro Stabile din Torino pe 24 ianuarie 2017.” Aceasta este, pe scurt, povestea din spatele unei piese de o incontestabilă actualitate, oferită publicului iubitor de teatru din întreaga lume de cel mai cunoscut dramaturg român de acum.

„Migraaaanți” în România

Am scris această piesă întâi în franceză şi apoi în româneşte. În Franţa ea a fost publicată în octombrie 2017 de L’Œil du Prince, editură specializată în teatru. În România piesa este editată de Humanitas. Am avut bucuria de a-mi vedea textul în trei versiuni pe teritoriul României”, spune Matei Vișniec. „O primă montare la Teatrul de Vest din Reşiţa, în februarie 2017, în regia lui Ovidiu Caiţa. O a doua montare, în limba maghiară, la Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc, în regia lui Zakariás Zalán. Acest spectacol a fost invitat la două festivaluri din Ungaria, la un festival la Chişinău, iar acum este programat şi la Festivalul Naţional de Teatru. Zakariás Zalán este un regizor de mare forţă, care a găsit o soluţie interesantă pentru a-i pune pe spectatori într-o situaţie insolită: a plasat publicul pe scenă (ca şi cum s-ar afla pe o plută), iar actorii evoluează în sala de spectacol (ca şi cum fotoliile ar fi valurile mării, veste de salvare sau resturi plutitoare de ambarcaţiuni sfărâmate)”, astfel descrie dramaturgul spectacolul de la Odorheiu Secuiesc, pe care FNT îl aduce la București.

Matei Vișniec

Matei Vișniec nu uită, însă, nici alte montări autohtone: „Specială este şi montarea lui Cristian Pepino de la Teatrul Țăndărică, un spectacol cu actori, obiecte şi marionete. Semnalez și montarea radiofonică a acestui text, la Teatrul Naţional Radiofonic, în regia lui Mihai Lungeanu. Tot acest interes pentru piesa mea este motivat de fapt de gravitatea subiectului. Că vrem, că nu vrem, fenomenul migraţiei va fi unul durabil, care va schimba faţa Europei. Deja el are un impact puternic asupra peisajului politic european, peisaj pe care îl remodelează. Dezbaterea identitară este mai intensă decât oricând în Europa pe fond de imigraţie sau de migraţii. Se profilează la orizont chiar şi riscul unei fragmentări a Uniunii Europene, tot în urma şocului provocat de sutele de mii de migranţi care vin uneori cu mentalităţi greu de tolerat în Europa statelor laice, democratice şi liberale”.

Ceilalți „Migraaaanți”. La Avignon și în alte părți de lume

L-am întrebat apoi pe Matei Vișniec despre celelalte spectacole bazate pe această piesă, cum sunt cel în regia lui Gérard Gelas, în Franța, prezentat și în cadrul Festivalului de la Avignon, sau cel în regia lui Alexandru Grecu, în Republica Moldova, pe care publicul român l-a putut vedea la FITS 2017. Însă acestea sunt doar două dintre variantele în care textul a fost pus în scenă. Și spune Matei Vișniec: „În Franţa a fost cu totul memorabil spectacolul creat la Avignon, la Théâte du Chêne Noir, de Gérard Gelas. Spectacolul a avut un mare succes în cadrul festivalului de la Avignon de anul trecut. Piesa era programată la ora 17:15, iar spectatorii veneau cu câte jumătate de oră înainte aşteptând, sub soarele încă destul de puternic la acea oră, să intre în sală. De mai multe ori am trecut şi eu pe acolo ca să iau pulsul spectacolului şi am resimţit un fior (de plăcere) când vedeam două sute de persoane în aşteptare, avide să vadă un spectacol pe tema imigraţiei. Am participat şi la diverse dezbateri, cu ocazia acestei montări, şi m-am convins încă o dată că teatrul poate provoca revelaţii, stimula spiritul critic, ba chiar şi furniza informaţii noi. Mulţi spectatori mi-au spus: Am aflat din piesa dumneavoastră detalii pe care nu le ştiam. Precizez că uneori oroarea se ascunde în detalii. Si că unele dintre ele sunt dificil de imaginat. De exemplu, faptul că atunci când marea este agitată mulţi traficanţi scad preţul la traversări…

Migrația adună nenumărate istorii personale, într-un amețitor du-te-vino, pe care nu trebuie decât să deschizi ochii pentru a-l vedea. „În piesa mea – adaugă Matei Vișniec – evoc şi subiectul îndoctrinării islamiste. La un moment dat Gérard Gelas a evocat situaţia din anumite cartiere din zona oraşului Avignon, unde presiunea islamului radical este cotidiană. Reproduc din memorie ceea ce spunea Gérard Gelas: În respectivele cartiere, multe adolescente care fac parte din familii musulmane sunt obligate să respecte o ţinută rigoristă; când vin să se plimbe în centrul oraşului Avignon, ele se schimbă la intrarea în oraş, în toalete publice, şi îşi pun vestimente normale, rochii, fuste, ca toate fetele; iar când se întorc în cartierele lor, se îmbracă din nou conform normelor, îşi pun pantaloni, îşi acoperă capul cu un văl islamic.

„Migraaaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcă” de Matei Vişniec (regia: Zakariás Zalán)

Unde mai puteți întâlni pe scenă Migraaaanții? Din Chișinău, până la San Francisco! „Alexandru Grecu, la teatrul Satiricul de la Chişinău, a montat şi el într-un stil foarte inspirat această piesă. Spectatorii sunt masaţi pe nişte bănci ca şi cum s-ar pregăti să traverseze Mediterana, iar la un moment dat pe sub picioarele lor se stercoară şi un firicel de apă. Piesa a mai fost montată în Portugalia (la Almada, în regia lui Francesco Rodrigo), precum şi în Grecia, în Turcia, în Tunisia şi în Statele Unite, la San Francisco. Este tradusă în mai multe limbi, un spectacol se pregăteşte în Spania, iar în Germania a apărut la Editura PalmArtPress (în engleză şi germană).” Asemenea migranților reali, Migraaanții domnului Matei Vișniec traversează lumea.

Migrația – încotro?

Dincolo de textul scris, cum este privit însă fenomenul migrației în mileniul III de către scriitorul, dramaturgul, jurnalistul Matei Vișniec, de la Paris, un oraș extrem de dinamic și din acest punct de vedere? Răspunsul sună astfel: „Există de fapt două viziuni asupra viitorului care se înfruntă în acest moment. În Europa occidentală predomină (încă) ideea că naţiunea este un concept perimat şi chiar periculos. Prea s-au luptat în istoria Europei naţiunile (pure) între ele. Pentru evitarea unor noi mascare şi a unor ciocniri dezastruoase (cum au fost primul şi al doilea război mondial), ar trebui deci să construim nişte naţiuni plurale, în care oameni de pretutindeni să se amestece între ei (dar să aibă totuşi un ţel comun: ataşamentul faţă de democraţie, drepturile omului, egalitatea între femeie şi bărbat). Această viziune este împărtăşită de diverse forţe şi curente de stânga, precum şi de o constelaţie de militanţi şi organizaţii care militează pentru deschiderea totală a frontierelor. În virtutea acestei teorii (sau viziuni) numai societăţile cosmopolite şi pluriculturale sunt viabile. De unde convingerea că imigraţia ar fi de fapt ceea ce ne-ar putea feri de noi ciocniri naţionaliste, de la noi coşmaruri şi drame.

A doua viziune este cea identitară, în virtutea căreia dacă ne pierdem rădăcinile ne pierdem şi sufletul, şi fiinţa, şi stima de sine. Cei care au această convingere nu sunt în mod visceral opuşi imigraţiei, dar doresc ca imigranţii să se topească în naţiunile care le deschid porţile. În Franţa a funcţionat timp de multe decenii această viziune care ar putea fi rezumată cam aşa: Franţa îşi deschide porţile cu generozitate pentru că Republica Franceză îi transformă mai devreme sau mai târziu pe străini în nişte buni francezi. Viziunea identitară este şi mai evidentă în ţările Europei de răsărit, care nu au avut nici experienţă colonială şi nici ocazia să primească prea des pe teritoriul lor valuri de imigraţi din Africa, din Asia sau din lumea arabă. Pentru cei care identitatea este o prioritate, imigranţii, atunci când nu se integrează cultural, devin nişte ocupanţi, nişte cuceritori.

Cele două viziuni riscă să ducă la o veritabilă scindare a Europei. Am schiţat acest tablou reducând foarte mult datele fenomenului, pentru că ele sunt de o mare complexitate. Recomand pentru o mai bună înţelegere a fenomenului imigraţiei o carte a unui mare reporter francez, Jean-Paul Mari, carte intitulată Les bateaux ivres. Acest om străbate planeta de 35 de ani şi ajunge la concluzia că marile mişcări de populaţii nu pot fi oprite de nimeni şi de nimic. Numai dacă ţările bogate vor reuşi să exporte bunăstarea şi securitatea există şansa ca fluxurile migratorii să se diminueze.”

La final, rugându-l pe dramaturgul Matei Vișniec să lase un mesaj pentru spectatorul Migraaaanților de la București, cuvintele sale au fost: „Oare au piesele un mesaj unic? Le-aş cere spectatorilor să încerce nu doar să vadă acest spectacol, ci şi să-l trăiască. Poate aici se ascunde una din cheile sale”. Iar Migraaanții vă așteaptă în FNT 2018. Au eliberat pentru dumneavoastră scena. Veți trăi un spectacol al timpului nostru, după o piesă semnată de Matei Vișniec, montată în atâtea și atâtea locuri din lume.

Site-ul www.fnt.ro vă prezintă o serie de articole-invitații la spectacolele selectate în cadrul celei de-a 28-a ediții a Festivalului Național de Teatru (19-29 octombrie, București). Ediția de anul acesta se desfășoară sub semnul #fnt100 – FNT în 100 de evenimente. Urmăriți hashtag-ul pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Puteți vedea aici selecția oficială a spectacolelor din festival. Ediție dedicată regizoarei Cătălina Buzoianu.

Migraaaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcă

de Matei Vişniec

Distribuția :

Elihu, migrant 4: Jakab Tamás

Traficantul, traficant copii 1, traficant 1, migrant 1: Barabás Árpád

Înaltul responsabil politic (poate președintele unui stat european), fată 5, patroana, migrant 7: Bekő-Fóri Zenkő

Migrant 2: Boda-Szász Kriszta

Bărbatul, migrant 12: Dunkler Róbert

Coach-ul gândirii politice corecte (consilierul), migrant 6: Esti Norbert

Prezentatoare de la salonul sârmei ghimpate 3, fată 3, traducătoarea, profesoara de limba germană, migrant 8: László Kata

Prezentatoare de la salonul sârmei ghimpate 2/ fată 2/ femeia bătrână/ migrant 5: Márkó Eszter

Nevasta, fată 6, migrant 9: Mezei Gabriella

Ayub, Ali, traficant 3, migrant 13: Pál Attila

Fehed, groparul, traficant 2, traficant copii 2, migrant 3: Szűcs-Olcsváry Gellért

Omul care surâde continuu, travestitul, migrant 11: Tóth Árpád

Prezentatoare de la salonul sârmei ghimpate 1, cântăreața, dansatoarea cu voal, fată 1, migrant 10: Pál-Varga Márta

Prezentatorul: Kudelász Nóbel

Traducerea: Bereczki Ágota

Regia: Zakariás Zalán

Scenografia, decorul și costumele : Csiki Csaba

Dramaturgie: Bereczki Ágota

Regizor scenă : Máthé Miklós Mónika

Muzica: Csiki Csaba

Sunetul: Boca Hunor-Lehel

Light Design: Toásó István

Durata: 1 h 50 min (fără pauză)

Teatrul „Tomcsa Sándor”, Odorheiu Secuiesc

Foto: Balázs Attila (pentru imaginile din spectacol), Louis Monier (portret Matei Vișniec)