class="">O revelație cu Lia Manțoc

[lxa_breadcrumbs]

O revelație cu Lia Manțoc

[post_author]

[featured_img]

[gallery_stuff]

Expoziția artistei Lia Manțoc, organizată de Festivalul Național de Teatru în foaierul Sălii Mici a TNB, este o adevărată revelație. Cum pășești în spațiul destinat acesteia, imediat văzul tău mușcă din ceva inedit. Pătrunzi într-o lume pe care nu ți-ai fi imaginat-o că este și aceasta a creatoarei Lia Manțoc, făuritoare de multe lumi teatrale și cinematografice în calitatea sa de scenograf.

[post_published],  [post_category]

„Flashback”-ul, căci așa se numește „suma de imagini puternice și manipulatoare”, după cum le-a spus directorul FNT, Marina Constantinescu, îți deschide o cale spre a medita asupra  percepției. Iar autoarea te ghidează cumva, prin ceea ce a expus, lăsându-te să creezi universul tău propriu, deși l-au trăit sau l-au imaginat alții.

La vernisaj, Marina Constantinescu a ținut să spună că expoziția de autor Lia Manțoc este un vis al Festivalului Național de Teatru de ani de zile, vis care s-a împlinit acum, cu această expunere de lucrări. Căci e „o expoziție cu totul specială, diferită, așa cum este Lia Manțoc – un artist special, diferit, avangardist de anvergură, complex, artist plin de o sensibilitate și forță extraordinare, de o generozitate față de artiștii cu care a lucrat”. Marina Constantinescu a subliniat și unicitatea Liei Manțoc, expresivitatea ei „pe care registrul nostru teatral o are grație imaginației și ficțiunilor ce o populează, ce o umplu de neliniști și de o bântuire pe care am avut ocazia să o urmăresc în întâlniri teatrale și umane”.

„Un artist de acest calibru de zeci de ani în teatru, în film mi se pare figura teatrală de care avem nevoie. Cred că regizorii și actorii cu care a lucrat s-au redefinit în proximitatea personalității ei. Este un om care citește enorm, foarte aplicat și atunci când vorbim despre aceeași carte mi se pare că traseul interior al Liei Manțoc definește aceeași poveste cu totul și cu totul excepțional în imagini de teatru, de film, în comentariul care pentru mine este unul foarte important (…). Despre privirea Liei Manțoc către artă, către personaje este vorba în toată această expoziție de scenografie. Pentru că este aici o scenografie, un Flashback, cum am îndrăznit noi să spunem, o călăuză spre lumile ei interioare, fragmentate, scurtcircuitate, accidentate, așa cum este destinul unui artist. Este o privire și o îngăduire de a poposi în universul ei, ușor dirijat, colorat sau estompat, cu detalii pe care ochiul ei le vede, le mărește, pentru că așa privind alcătuim o nouă lume. Fiecare imagine aparține altui univers și totuși spun aceste imagini o poveste despre un mare, mare artist”, a spus directorul FNT.

A fost o strădanie pentru a aduce aceste imagini de istorie a teatrului românesc în atenție. Nu a fost ușor, dar satisfacția acum e foarte mare pentru cei care s-au implicat. „Mi se pare pentru noi esențial că am dus acest drum până la capăt și că astăzi suntem cu toții ca într-o sărbătoare pentru un artist de care ai nevoie zi de zi”, a adăugat Marina Constantinescu, subliniind totodată efortul de a face în FNT expoziții de scenografie. Ea afirma că scenografii români sunt mari personalități ale culturii europene și noi trebuie să arătăm lucrul acesta așa cum putem mai bine, acești artiști care nu sunt întotdeauna vizibili pentru spectatori.

„Ei se topesc în imaginile lor, în comentariul lor vizual, într-un costum, într-un machiaj, într-un semn dintr-un decor. Pare că totul îi absoarbe, totuși personalitatea lor e o axă a fiecărei ficțiuni și nu cred că este o întâmplare că invitatul Liei Manțoc în acest spațiu este, iarăși, un artist de forță, un om care atrage și face obiecte nobile cu poveste, cu o înălțare a șoaptei – Marian Gheorghe. Toate obiectele lui plasate în lumea Liei Manțoc sunt obiecte care vin cumva din realitate (…) Marian Gheorghe le poziționează și le include într-o poveste, fără să le dizolve în această poveste, ca și relația dintre ei doi. Și asta vorbește despre cât de generoși sunt unii artiști. Cum au nevoie să fie împreună în toată această aventură care este teatrul, care este arta, care este viața”, a mai spus Marina Constantinescu.

Cu o asemenea expoziție artistului român îi stă bine oriunde în lume, făcând cinste culturii sale.

A vorbit în deschiderea expoziției și regizorul Dragoș Galgoțiu, care spunea că e greu de explicat ceva care este extrem de puternic: „Lia Manțoc este o personalitate cu intensitate excepțională; a adunat din personalitățile pe care le-a întâlnit ceea ce era extraordinar și a dat mai departe (…). Orice ar fi ales să facă ar fi fost excepțională. Spre bucuria celor care suntem legați de teatru a ales teatrul. Generozitatea, curajul, radicalitatea ei sunt extraordinare. E important când lucrezi cu ea să o asculți. Pentru că are instincte ieșite din comun. Lia Manțoc e genială, o spun foarte convins”.

A trebuit să spună și Lia Manțoc ceva. Și a mulțumit celor de față că au venit la vernisaj, a mulțumit festivalului pentru faptul că „m-a împins să pun chestiile acestea pe pereți”. Marian Gheorghe, la rândul său, a mulțumit Liei Manțoc că l-a invitat cu obiectele sale la această expo, specificând: „Poate obiectele mele nu au legatură, la prima vedere, cu teatrul, cu scenografia, dar s-ar putea să aibă puțin umor, dacă vă uitați la titluri”.

Directorul executiv al FNT, Aura Corbeanu, a vorbit în alt registru: „Putem realiza multe, dacă suntem împreună și găsim cele mai bune soluții. Noi, cei din lumea teatrală, să ne spunem mai des lucruri bune și frumoase, căci avem puțin timp pentru așa ceva. Să le spunem și să le auzim când suntem în viață. Te iubim, Lia!”.

Expoziția poate fi văzută pe toată perioada Festivalului Național de Teatru, la Teatrul Național „I. L. Caragiale” București, Sala Mică, foaier.

Foto: Lucian Muntean