class="">„Ținutul din miezul verii”, un spectacol ca o oglindă

„Ținutul din miezul verii”, un spectacol ca o oglindă

Printre spectacolele selecționate în FNT 2018, regăsim „Ținutul din miezul verii”, montat de Vlad Massaci la Teatrul Mic din București. Despre acest spectacol incitant, ale cărui protagoniste sunt femei, ne vorbește în rândurile care urmează actrița Mădălina Ciotea.

27 august 2018,  Stiri

În Ținutul din miezul verii, Mădălina Ciotea este Karen. Karen și surorile sale se reîntorc în casa părintească odată cu dispariția tatălui lor. Ele stau față în față cu Violet (Rodica Negrea), o mamă deloc blândă, dependentă de antidepresive și de control. Spectacolul are la bază textul lui Tracy Letts, August: Osage County, pentru care dramaturgul american obținea Premiul Pulitzer în urmă cu exact zece ani.

Pornind de aici, am întrebat-o pe Mădălina Ciotea de ce să vedem Ținutul din miezul verii în Festivalul Național de Teatru din acest an. „Ar fi multe motive, dar o să aleg câteva, cum ar fi: este un spectacol care te face să îți pui multe întrebări, e un spectacol incomod pentru că funcționează ca o oglindă și are o distribuție absolut minunată. Pe restul vă las să le descoperiți, dar vă asigur că merită să îl vedeți. Și nu doar o dată!”, spune actrița.

Personajele feminine care ni se înfățișează astfel pe scena Teatrului Mic nu sunt dintre cele obișnuite. Fiecare dintre ele pare să aibă o viață care ascunde felurite mistere. Cum se construiește un astfel de personaj? Iată! „Provocarea cea mai mare a fost rolul în sine. Karen pare o femeie superficială, dar nu e deloc așa. Dimpotrivă, are o viața tumultuoasă și încercările ei disperate de a se potrivi unei societăți, nevoia de iubire și frica de singurătate o împing în final să facă alegeri îndoielnice, dar care îi oferă un oarecare confort. Inspirația vine deopotrivă din viața personală, din realitatea care ne înconjoară, dar și din cum ți-ai închipui că este o astfel de femeie. Ajutorul cel mai mare cred că a venit din instinct și apoi a fost șlefuit în repetiții, de regizor”, recunoaște Mădălina.

„Ținutul din miezul verii”, în regia lui Vlad Massaci, la Teatrul Mic

Pentru acest text, autorul Tracy Letts câștiga în 2008 un Pulitzer pentru dramaturgie, așa că am întrebat-o pe Mădălina ce a atras-o în primul rând din această poveste. „Văzusem filmul (n.r. – în regia lui John Wells, cu Meryl Streep și Julia Roberts) cu ceva timp în urmă. Mi-a plăcut mult tema și mi-a plăcut că sunt femei în prim-plan în această poveste. Sunt femei puternice care nu își plâng de milă, ci reușesc să respire indiferent cât de mult au stat cu capul sub apă.” Dintre replicile rostite pe scenă de personajul său, Mădălina o preferă pe aceasta: „Am înțeles, în sfârșit am înțeles că nu poți să prevezi viitorul. Pentru că indiferent ce îți dorești tu, ceva nasol tot o să se întâmple”. Crede, însă, că cea mai importantă replică din spectacol este „Așa e, mamă, tu ești cea mai puternică!”.

Nu chiar obișnuit pentru scena bucureșteană e și faptul că avem de-a face cu un spectacol cu protagoniste femei, regizat de un bărbat – Vlad Massaci. Însă pentru Mădălina Ciotea, acesta pare, totuși, un lucru obișnuit. „Nu e singurul spectacol în care joc regizat de un bărbat și în care protagonistele sunt femei. La fel este și spectacolul Gardenia (n.r. – poate fi văzut, de asemenea, în FNT 2018) de la Teatrul Odeon. Sunt patru femei cu un regizor. Asta da muncă! La Ținutul a fost o plăcere la repetiții. Mi-a plăcut să fac echipă cu doamna Rodica Negrea, cu Andreea Grămoșteanu, cu doamna Dana Dembinski și nu numai. Acum, indicațiile au fost multe și diferite. Eu sper că am reușit să materializez aceste indicații. Mă întrebi ce și-a dorit regizorul, dar nici nu știu ce să zic; și eu sunt curioasă ce ar răspunde dumnealui la această întrebare.

Rodica Negrea, în rolul Violet din „Ținutul din miezul verii”

În centrul poveștii, se află Violet (Rodica Negrea). Violet este mama care și-a pierdut soțul. O femeie care nu menajează pe nimeni. Cum se raportează ele, fetele, la acest personaj dur și cum ar descrie Mădălina Ciotea întâlnirea cu Rodica Negrea, pe scena Teatrului Mic? Personajul doamnei Rodica Negrea este practic ca regina stupului. Iar noi roim în jurul ei. Ne influențează în viața personală, în alegeri și în construcția noastră ca oameni. Aș putea spune că dictează cumva viața celorlalte personaje. Cât despre întâlnirea mea cu doamna Rodica Negrea, a fost și este cu fiecare spectacol o binecuvântare. Este un om și o actriță minunată. Am sorbit fiecare sfat de la dumneaei, am furat tot ce am putut în ceea ce privește această meserie. O iubesc și abia aștept să fim pe scenă împreună. Se petrece ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. E o comunicare dincolo de noi, dincolo de cuvânt. Oferă atât de multă liniște și atât de multă pace ca să începi o furtună pe scenă. Este absolut fabuloasă. Și îi mulțumesc și regizorului Vlad Massaci că mi-a oferit această șansă, să fiu cu un astfel de talent pe scenă.

Un alt aspect extrem de atrăgător în privința acestui spectacol îl reprezintă decorul semnat de Iuliana Vîlsan. Îmi plac multe elemente – decorul, costumele… E o lume care ajută o altă lume să prindă viață. Ceva ce îmi place mie foarte mult sunt mesajele ascunse ale acestui decor. Ele apar în replici, dar trebuie să fii atent și deschis să le prinzi. E ca un puzzle. Ați văzut unicornul de pe rochia lui Karen?”, ne face atenți actrița.

Mădălina Ciotea consideră că cea mai frumoasă întâmplare pe care i-o datorează Ținutului din miezul verii este „întâlnirea cu niște actori absolut minunați”, așa că nu poți să nu o întrebi ce a învățat jucând în acest spectacol: Am învățat multe, dar ce îmi vine acum în minte este că am învățat să am răbdare, să fiu recunoscătoare și generoasă, chiar și atunci când contextul te împinge să faci contrariul”.

Mădălina Ciotea

Din acest an, actrița este angajată a Teatrului Odeon. Cum a fost, însă, să joace la vecini, la Teatrul Mic? A fost o bucurie și o experiență care m-a ajutat să mai cresc, să mă maturizez ca actriță, dar și ca om. Așa că mulțumesc Teatrului Mic și sper să mai joc acolo.

Dacă în privința cinematografiei, mai ales a celei autohtone, se spune că nu există prea multe roluri principale pentru femei, cum stăm la acest capitol în teatrul de la noi? Spectacolul de față pare să demonstreze că stăm bine. Cum vede Mădălina Ciotea raportul actori-actrițe în teatrul românesc al lui 2018? Cum am mai spus, nu este singurul spectacol cu femei în rolurile principale în care joc. Deci, aș zice că suntem pe drumul cel bun. Cred că acest raport e influențat direct de dramaturgi prin felul în care concep textele, dar de fapt nu e vorba de cantitate, ci de calitate. De asemenea, acest raport mai este influențat și de alegerile regizorilor.

La 100 de ani de România, cel mai mult la teatrul autohton Mădălinei îi plac… „Infinitele posibilități, dorința de a schimba ceva prin artă și imposibilitatea de a te plictisi”. Așadar, mergeți la teatru, în Ținutul din miezul verii cu siguranță nu vă veți plictisi!

Site-ul www.fnt.ro vă prezintă o serie de articole-invitații la spectacolele selectate în cadrul celei de-a 28-a ediții a Festivalului Național de Teatru (19-29 octombrie, București). Ediția de anul acesta se desfășoară sub semnul #fnt100 – FNT în 100 de evenimente. Urmăriți hashtag-ul pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Puteți vedea aici selecția oficială a spectacolelor din festival. Ediție dedicată regizoarei Cătălina Buzoianu.

Ținutul din miezul verii

de Tracy Letts

Traducere: Smaranda Nicolau

Regie: Vlad Massaci

Decor și costume: Iuliana Vîlsan

Light design: Iuliana Vîlsan

Muzică originală și ilustrație muzicală: Bibi Vongehr

Producător delegat: Teodora Petre

Distribuție:

Violet: Rodica Negrea

Barbara: Andreea Grămoșteanu

Ivy:Valentina Popa

Karen: Diana Cavallioti / Mădălina Ciotea

Mattie: Dana Dembinski-Medeleanu

Jean: Silvana Mihai

Bill: Mihai Călin / Virgil Aioanei

Charles: Claudiu Istodor

Charles Jr.: Ionuț Vișan

Steve: Cuzin Toma

Șeriful: Cezar Grumăzescu

Johna: Viorica Mureșanu

Foto: Teatrul Mic, Adi Bulboacă (pentru portretul actriței)