class="">Povestea atelierului CEHOV – PURCĂRETE. Sinaia, 2018

Povestea atelierului CEHOV – PURCĂRETE. Sinaia, 2018

Seara de duminică a adus la ARCUB (Hub FNT) proiecția filmului care documentează atelierul CEHOV – PURCĂRETE de la Sinaia, organizat între 5 și 13 iulie 2018, în cadrul Festivalului Național de Teatru, la care au participat 18 tineri actori din întreaga țară.

23 octombrie 2018,  Stiri

Semnat de Alexandru Condurache și Diana Iabrașu, filmul spune povestea întâlnirii dintre regizorul Silviu Purcărete și 18 tineri actori din România, printre care îi regăsim pe Istvan Teglas, Alina Petrică, Ada Lupu, Ana-Bianca Popescu, Sânziana Tarța, Rareș Florin Stoica, Ada Simionică, Irina Antonie (vedeți aici lista completă a actorilor participanți!)… În atmosfera idilică a Sinaiei, marele regizor și actorii selectați l-au abordat pe Cehov într-o manieră extrem de curajoasă și de personală, analizând textul în cele mai mici detalii, fără a uita, ba dimpotrivă, nici didascaliile.

Prezentarea acestei întâlniri excepționale i-a aparținut, înaintea proiecției de film, directorului artistic al FNT, Marina Constantinescu. Redăm mai jos câteva fragmente!

Eu sunt responsabilă (și îmi asum!) pentru selecția oamenilor care participă la aceste întâlniri. Cred și urmăresc de ani mulți anumiți actori, nu întotdeauna pot fi prezenți cei pe care i-aș dori, dar îmi place să cultiv inteligența lor, talentul lor și, nu în ultimul rând, ceva ce ne arată că sunt oamenii zilei de azi, dăruirea și felul în care muncesc – de dimineață până noaptea. Sunt actori importanți ai României de astăzi, sunt actori cu har, cu mintea foarte deschisă, cu caracter, foarte verticali și sunt oameni de la care am învățat foarte mult.

Întâlnirea noastră de la Sinaia este ca o poveste. Este ca și cum am face de la zero o familie. O familie a teatrului. Fără inhibiții, aș spune, fără vanitate, o lume foarte deschisă. Ce am trăit noi la Sinaia va fi purtat probabil de fiecare în parte altfel. Suma poveștilor noastre este povestea unui timp pe care am știut să îl petrecem împreună.

Silviu Purcărete este omul cu care acum 30 de ani mi-am început meseria și de la care am învățat să-ți urmezi calea până la capăt, să-ți asumi nebunia, să fii generos și să dăruiești. Am mai învățat lucrul acesta acum foarte mulți ani, de la Dan Grigore, care și-a pierdut unul dintre discipoli, pe marele pianist Tudor Dumitrescu, foarte tânăr, la cutremurul din 1977. De atunci, a dat ore celor mai talentați pianiști din România pe gratis. Așa cum cum George Enescu a făcut cu Yehudi Menuhin, la Vila Luminiș (cartierul Cumpătu, Sinaia). Sunt lecții pe care trebuie să le înveți, dacă ai șansa. Eu cred că sunt un om foarte norocos, pentru că am întâlnit oameni extraordinari și pentru că am rămas cumva deschisă în fața modestiei lor.

Silviu Purcărete (imagine din film)

Silviu Purcărete este nu doar un mare artist, pentru mine genial, este un om de o anvergură umană aparte, care rămâne un copil cu întrebări, cu neliniști, fără ideea că ar fi deasupra cuiva. Această situare în plan pentru noi la Sinaia a fost foarte importantă, pentru că a topit și emoțiile, și inhibițiile, și anumite întrebări, totul a fost atipic pentru actori, aș zice, și foarte personal pentru Silviu Purcărete. El își începe lucrul la spectacolele pe care le face, de teatru sau de operă, cu un fel de workshop, în care dă anumite teme și actorii se mulează pe aceste teme, creativitatea din ei fiind foarte provocată.

M-am uitat la acești actori, pe care așa cum spuneam îi urmăresc de mult, nici ei nu știu de când, de care sunt foarte mândră, pentru că sunt oameni ai timpului meu, oameni ai cetății, oameni care sigur sunt modele pentru noi toți. Am ales actori din toată țara, și aici am avut emoții, pentru că mulți nu lucraseră unii cu ceilalți. E impresionant să vezi că nu doar tinerețea lor, ci și intuiția lor de oameni, și de oameni de teatru, funcționează perfect. Știu să iubească, știu să respecte, știu să caute în ei, zile și nopți, și nu-i interesant dacă și găsesc – căutarea, întâlnirea a fost pentru noi cel mai important lucru.

Nu vreau să vă vorbesc acum, în niciun caz, despre atmosfera acelor zile și nopți, despre felul în care ne-am plimbat împreună, am descoperit locuri împreună, am mâncat împreună, am văzut meciuri de fotbal împreună, am dansat, am râs, am funcționat exact ca o familie.

Marina Constantinescu, director artistic FNT

Filmul pe care îl veți vedea este un alt pariu. Nu întotdeauna creatorii acceptă să fie văzuți în această intimitate. E complicat, n-ai nevoie de martori, e ca la teatru. E acum, aici. Și Silviu Purcărete, și toți actorii au acceptat prezența a doi artiști care au devenit foarte repede parte a familiei. Este vorba despre Alexandru Condurache și Diana Iabrașu, asimilați complet de noi. Ei au văzut altfel exercițiile propuse de Silviu Purcărete pe anumite teme, ne-au văzut probabil așa cum suntem, au văzut lumina și bucuria din fiecare. Filmul acesta este un fel de confesiune a fiecărui om care a fost acolo. Sunt exerciții nu doar de teatru, sunt exerciții de a învăța să citești profund ceva, să citești timpul tău și pe tine, să fii generos cu celălalt, să-l susții, să-l incluzi, să naști nebunii plecând de la textul lui Cehov.

Exercițiile au avut loc la Casa de Cultură „Carmen Sylva” din Sinaia, am avut niște gazde foarte generoase, care ne-au pus la dispoziție tot spațiul, toate sălile, biblioteca, bucătăria, actorii și-au pregătit momentele, s-au gândit, au lucrat, și-au procurat mici obiecte de recuzită… Fiecare moment înseamnă o căutare a lor și o foarte adevărată căutare a lui Silviu Purcărete. Succesiunea, sigur, nu este urmărită exact. Nu vă putem da un film despre tot ce am trăit în zilele de la Sinaia, dar veți avea intuiția exactă, pentru că acest film este făcut extrem de inteligent, fiind foarte greu de realizat, m-am temut mult, pentru că de fapt este o lume închisă, o lume codată, și e greu să-i prinzi codul. Eu cred că cei doi artiști au prins codul lumii lui Purcărete și codul acestor actori, de care mă simt și mai legată.

Pentru mine Sinaia înseamnă foarte mult, în istoria mea personală, dar și în istoria țării – nu am ales întâmplător acest loc. Trebuie să mulțumesc celor care ne-au susținut acest demers – Ministerului Culturii, lui George Ivașcu, celor de la Casa de Cultură „Carmen Sylva”, celor de la Casino Sinaia, care ne-au pus la dispoziție scena de acolo, unde am petrecut ultimele zile și am construit, o să vedeți ce, din nimic (…).

Îi mulțumesc lui Silviu Purcărete, pentru că în ani a reușit să-și croiască programul, ca să petrecem acest timp la Sinaia. El nu este aici, este în China, dar am vorbit când a plecat și rămâne foarte înamorat de actorii lui de la Sinaia, în care crede, pe care sincer îi prețuiește și cărora cred că le-a oferit ceva foarte adevărat din personalitatea lui. Așadar, aș zice să intrăm în lumea noastră de la Sinaia, sunt prezentate câteva exerciții și încet-încet o să pătrundem într-o atmosferă de miracol și de foarte mult autocontrol. Este fascinant.

Vedeți aici mai multe fotografii de la eveniment.

Foto: Lucian Muntean