FNT în Presă

În primele zile de FNT 2022, Waste! a fost un început care se anunţa promiţător. Combinând elemente precum dansul şi elementele de teatru muzical, precum şi direcţii dramaturgice inedite, părea, lucru foarte rar, dedicat unui public cât mai larg cu putinţă. Eu, una, nu m-am regăsit cu totul în publicul vizat. Cu un ochi (poate prea) critic, am analizat coeziunea tuturor acestor elemente care, luate separat, aveau o valoare teatrală de netăgăduit.   În momentul în care am decis să scriu această cronică, [...]

Trăgând linie și privind înapoi spre ediția 32 a FNT-ului, evenimentul arată din ce în ce mai mult ca o platformă deschisă, care se adresează în mod festiv, național și teatral societății de care aparținem, nu unei utopii elitiste.   Ne raportăm aproape eronat la teatru ca la o chestie care nu și-a schimbat radical structura de la serbările dionisiace încoace. Sigur că, în mersul tradițional la teatru, există riscul de a nimeri la spectacole îmbâcsite, care o dau puțin în [...]

Orice articol generalist despre un festival implică, inevitabil, o doză de subiectivism, dată nu atît de gusturile personale, cît de logistică. Din păcate, la ceva tot trebuie să renunți, oricît de mult alergi de la un spectacol la altul. Am încercat anul acesta la Festivalul Național de Teatru să ajung la spectacole care acoperă o arie cît mai mare națională, să prind pulsul esteticii teatrale din cît mai multe teatre din țară. La cîteva spectacole mă voi întoarce cu cronici separate, în acest articol voi descrie itinerariul meu subiectiv, descoperirile [...]

Am ales să văd spectacolul Mamă (r. Mariana Cămărășan, produs de Teatrul Național Radu Stanca Sibiu) din cadrul Festivalului Național de Teatru, 2022, din două motive simple și (aparent) superficiale. Primul ar fi acela că numele spectacolului m-a intrigat, iar eu sunt genul de spectator care tinde să aleagă spectacole care îi spun ceva încă din titlu. Al doilea motiv e că am vrut să văd dacă, într-adevăr, ceea ce spune regizoarea despre spectacol, anume faptul că e "de văzut cu ochii închiși și cu inima deschisă", e adevărat sau [...]

Nu am fost o persoană pasionată de istorie; poate pentru că la școală eram obligați să memorăm prea multe date: când s-a născut cutare voievod, când a avut loc nu știu care bătălie, ca și când acestea erau cele mai importante aspecte de reținut. Mi-ar fi plăcut să mi se predea istoria ca și când ar fi o poveste. Nu s-a întâmplat așa și asta m-a îndepărtat de istorie și de capacitatea mea de a reține anumite aspecte istorice. Despre Algeria nu rețin să fi învățat nimic, poate doar simplul [...]

Am spus, și nu este ca și când eu am inventat asta, că iubirea implică, de foarte multe ori, trădare. Ne îndrăgostim, ardem sub semnul iubirii, dar nu vrem ca flacăra să se stingă, ci vrem să menținem această îndrăgostire care ne face să fim mai veseli, mai înțelegători, mai relaxați, cu condiția ca această iubire să nu ne complice prea mult existența. De cele mai multe ori, într-un cuplu, unul îl iubește pe celălalt mai mult. Sau iubirea față de celălalt te determină să accepți din partea celuilalt mai [...]

Iubirea a fost, este și va fi un subiect declanșator de analize, de emoții. Iubirea implică atât de multe sentimente și reacții, de la monopolizare la manipulare, de la minciună la mărturisire, de la fidelitate la trădare. Iubirea este cel mai complex sentiment, de fapt, cel care ne dirijează viața. Fără de iubire nu am mai exista ca oameni.   Doi regizori consacrați, apreciați, Radu Nica și Bobi Pricop, m-au purtat în universul iubirii, sentimentul care ne delimitează de animale, dar [...]

Sfera din ce în ce mai diversificată și generoasă a formelor de artă spectaculară își mărește volumul și consistența sub aceleași legi ale acceleraţiei tot mai lipsite de frâne. Formele de spectacol testează fel de fel de mijloace de a comunica publicurilor tot mai specifice, tot mai bine ţintite, în timp ce receptarea se specializează „la locul de muncă”. Teatrul şi-a deschis nu doar porţile, ci şi acoperişul, a demolat pereţii şi se adaptează, flexibil din fire, la opţiunile de reprezentare personalizate, revendicate la intersecţii de domenii şi ştiinţe. E [...]

„Cartea cu poze a copiilor cuminți” defilează, în programul ediției cu numărul 32 a Festivalului Național de Teatru, în pantofi destul de mari, care îi scapă, din păcate, cu brio din picioare. Împiedicată și monotonă actoricește, punerea în scenă de la Sf. Gheorghe este, conceptual, o delicatesă de nișă a umorului negru și a grotescului derivat din copilării. Firul roșu din spatele montării pornește de la „Der Struwwelpeter”, culegere de basme educative pentru copii, scrisă în 1845 de Heinrich Hoffmann, demonstrație exagerată a lucrurilor teribile care li se pot întâmpla [...]

Idolatria culturii și ideea capodoperelor rezervate unei așa-zise elite este contestată de Antonin Artaud în teoriile sale despre natura și menirea teatrului și, în acest context, spectacolul în regia  lui Silviu Purcărete, Antonin Artaud. Familia Cenci, devine o alegere interesantă pentru a închide Festivalul Național de Teatru, ca o poartă lăsată deschisă polemicii.   Silviu Purcărete dă frâu liber tuturor forțelor creatoare într-un spectacol intens în senzații și, cu siguranță, neconvențional. Subiectul pe care alege să îl pună în scenă este istoria familiei [...]

Trăim vremurile în care nimic nu există, dacă nu e perfectat, parafat, legalizat la notariat sau în fața instanței. Paradoxul face ca această dinamică de ordin juridic să producă efecte negative: nimeni nu se mai grăbește să se căsătorească, copiii apar în partea a doua a vieții părinților, după ce aceștia și-au lămurit toate aspectele vieții cotidiene, ba chiar și pe cele legate de posteritate. Infertilizarea in vitro și mamele-surogat au devenit practici medicale curente, chiar dacă aspectele juridice sunt departe de a fi lămurite în totalitate. [...]

Vinegar Tom este o poveste spusă pe voci, în stil brechtian, despre vânătoarea de vrăjitoare din Anglia medievală, un pretext pentru a sonda preocupări legate de feminism în societatea patriarhală de atunci, dar și de acum, în contextul diferențelor de clasă socială.   De fiecare dată când sunt fericită, cineva spune că este un păcat ne vorbește Alice din una dintre cutiile-vitrină alăturate în care este prinsă. Ea, împreună cu celelalte, reprezintă diferite ipostaze ale femeii, puse una lângă alta, ca într-o colecție [...]