FNT
(online, on air, TV)
FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU
Ediția 31 (6-14 noiembrie 2021)
Încuiaților, ieșiți afară!
„Încuiați”, în regia Letei Popescu, de la Centrul de Teatru Educațional Replika, e o provocare dubioasă care te prinde de la început.
Doina Cornea sau trăirea în adevăr
Eroii nu sunt neapărat niște bărbați înalți și plini de mușchi. Aceia îi găsim poate în mitologie sau legende. Realitatea însă este cu mult mai complexă și prin aceea mai frumoasă. Regimul comunist din România lui Nicolae Ceaușescu a fost învins în mod incredibil prin gesturile uluitoare de curaj ale unei profesoare micuțe și delicate din Cluj, cu o voce firavă, dar care s-a făcut auzită în toată lumea, pe numele ei Doina Cornea.
Vodevil horror cu oameni pe jumătate păpuși sau cu păpuși pe jumătate oameni
„Văduva Karnyó și cei doi zvăpăiați”, de Csokonai Vitéz Mihály, este o coproducție a trupelor „Aradi Kamaraszinhaz” din Arad și „Pinceszinhaz” din Szeged, în regia lui Tapasztó Ernő.
Nina Zarecinaia în izolare
În spectacolul „Very Isolated Person”, montare a Teatrului German de Stat din Timișoara, în regia Paulei Lynn Breuer și a Olgăi Török, o reîntâlnim pe eroina lui Cehov, Nina Zarecinaia din „Pescărușul” (interpretată cu dramatism și emoție de Olga Török), în izolare și nu doar în izolare, ci de-a dreptul într-un spațiu claustrofobic, într-o baie mică și într-o cadă mică unde îi ține de urât un laptop de pe care vorbește pe facebook cu prietenii din lumea virtuală.
Țara cu fete sărace
Unul dintre highlight-urile ediției de anul acesta a Festivalului Național de Teatru este fără doar și poate „Orașul cu fete sărace”, un spectacol devastator al regizorului Radu Afrim montat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
Conferința iraniană, ședință de terapie pentru occidentali
Occidentul, cu liberalismul său și lupta sa pentru drepturile și libertățile omului, este pus față în față cu dictatura instaurată în țările islamice. Acesta e un bun subiect nu pentru o scurtă povestire cum ar zice Cehov, ci unul numai bun pentru o piesă de teatru, cum a crezut de cuviință Ivan Vîrîpaev.
Suferința reală e absurdă
Salut, sunt Cassandra, tocmai mi-am pierdut mama și nu mă pot ridica din cadă. De câteva ore bune, apa s-a răcit, iar eu derulez ziua de după decesul mamei. Sunt cel puțin două persoane în mine care se ceartă, se bat, se ațâță continuu, și un tip oarecare, să îi zicem Robert, care se uită la noi cu ochi mari și umflă un colac flamingo.
To be or not to be… continued
Frumoasă intuiția Xeniei Wiest de a-și imagina continuarea ca dans, cu mișcări neîncetate care se nasc una din cealaltă, nepermițând ca nimic să se stingă și transfigurând totul la nesfârșit. „To be continued”, o colaborare a Komische Oper Berlin și Staatsballett Berlin, a produs un spectacol contemporan conceptual cu ritmuri ample și, pe alocuri, melancolice de balet, cu corpuri unduioase ce pot fi expresia unui univers perpetuum mobile sau, la nivel micro, a unui organism viu care a găsit nemurirea prin unduire.
„Și iar a mai trecut o zi în care nu am luat trenul spre București”
Tânărul regizor Cristian Ban a adus în fața spectatorilor Teatrului „Maria Filotti” din Brăila celebrul text „Steaua fără nume” scris de la fel de celebrul lor concitadin, Mihail Sebastian. Și, deși s-ar fi putut crede că această piesă nu ar mai avea prea multe lucruri de spus în România zilelor noastre, Cristian Ban a reușit cu mare succes să șteargă praful de pe scriere și să o monteze într-o variantă foarte modernă și foarte vie.